Viorica Dăncilă a revenit în atenție publică cu mărturii din perioada în care a fost prim-ministru și președinte al PSD. Ce spune este lucid și răscolitor: pierderea funcției nu a durat-o atât cât trădarea din interior. Cinci parlamentari din propriul partid au votat moțiunea de cenzură care a dus la prăbușirea guvernului ei, iar asta a lăsat-o într-o durere pe care nu o ascunde.
„Presiunea a fost foarte mare pentru că am fost prima femeie prim-ministru și să știți că încă există misoginism în România,” povestește Dăncilă. Nu-i vorbă doar de atacuri publice sau critici. Fostul premier spune că s-a confruntat cu opoziție din interior, din rândurile unor colegi care nu acceptau autoritatea unei femei. „Aveam colegi care îmi spuneau că muncesc foarte mult, sunt strictă și corectă, dar că sunt femeie. Era foarte greu pentru unii.”
Context-ul political al perioadei explică o parte din tensiuni. Alegerile prezidențiale se apropiau, iar conducerea partidului devenise un teren minat. Când Dăncilă a preluat și președinția PSD, lucrurile s-au încins și mai tare. A fost prima femeie care a ocupat această funcție în partid, iar pentru anumite segmente politice, asta a fost neacceptabil. Presa, rețelele sociale, oponenții — totul s-a combinat într-un atac coordonat care ea o descrie ca fiind extraordinar de dur.
Dar punctul de rupere a venit din altă parte. Moțiunea de cenzură care a prăbușit guvernul Dăncilă nu a fost doar o învingere politică. Cinci deputați din PSD au votat în favoarea acesteia. Doi dintre ei au fost recompensați cu funcții de deputat, iar trei au primit nominalizări ca președinți de agenții. „Acest lucru m-a durut foarte mult,” spune fostul premier. „Atunci când ești trădat de cei din interior, de cei pe care i-ai sprijinit… M-a durut pentru că nu a fost în interes național, ci în scop personal.”
Aici se află adevărata lume a politicii, cea care nu apare în ziare. Nu e vorba de a pierde o bătălie. E vorba de a fi vândut de oamenii care ar trebui să te apere. Această diferență explică de ce Dăncilă insistă că știa că mandatul se va termina — funcția era temporară. Ce nu putea accepta era cum s-a terminat și de ce.
Viața după Palatul Victoria s-a schimbat semnificativ. Dăncilă recunoaște că nu mai stă sub reflectoare în aceeași măsură, ceea ce înseamnă relaxare. „Atunci când nu ești sub lumina reflectoarelor, ești mult mai relaxat. Nu mai ești atât de atent la toate detaliile și nu mai ești atât sub presiune.” Pentru familia ei, schimbarea a fost și mai importantă. În perioada premieriatului, familia era într-un plan secundar. Acum are timp pentru sărbători și momente importante cu cei dragi.
Fostul premier rămâne convinsă că jurământul depus în momentul preluării unei funcții publice — mâna pe Constituție și pe Biblie — nu se încheie niciodată. „Acest jurământ nu este doar pe perioada în care deții funcția respectivă. Acest jurământ este pentru întreaga viață,” spune Dăncilă. Această perspective explică de ce vorbește cu o anumită echidistanță despre perioada trecutei: a făcut ceea ce credea că trebuie, iar că oamenii au fost uneori urâți cu ea — asta e problema lor, nu a ei.
Despre criticile din perioada mandatului, Dăncilă recunoaște că unele au fost greu de gestionat. „Am considerat că trebuie să fiu un om drept și să nu accept compromisuri. Și acest lucru nu a plăcut unora.” Atacurile publice, insinuările despre educația ei, susururile online — toate au fost o masă confuză de ură pe care o descrie ca fiind imposibil de schimbat. „Când tu știi adevărul, ai puterea să mergi mai departe,” concluzionează ea.
Ceea ce iese din această mărturie nu e nostalgia după putere. E luciditate asupra prețului ei și fermitate în a crede că a făcut bine, indiferent de ce a spus oricine. Pentru o audiență matură, care a trăit și ea schimbări de putere, decizii dure și trădări personale, povestea Dăncilei are o rezonanță care transcende politica.