Șeful Armatei Române, generalul Vlad Gheorghiță, a anunțat pe 21 ianuarie 2026, la Sibiu, că România va pregăti în acest an între 1.000 și 2.000 de voluntari civili pentru specializare militară de bază. Capacitatea maximă declarată: până la 10.000 de persoane pe an. Legea care face asta posibil a fost deja promulgată.
Declarațiile au fost făcute la Comandamentul Corpului Multinațional de Sud-Est din Sibiu, în prezența lui Alexus G. Grynkewich, comandantul suprem al Forțelor Aliate din Europa — adică SACEUR, cel mai înalt rang NATO în teatrul european. Nu e o conferință oarecare. Când șeful armatei vorbește despre pregătirea populației pentru susținerea unui efort de război alături de omologul său NATO, mesajul nu e retoric.
Legea a fost deja promulgată. Ce prevede ea
Concret, legea privind pregătirea populației pentru apărare a fost modificată și promulgată de președintele Nicușor Dan cu aproximativ două săptămâni înainte de conferință. Modificarea permite extinderea programelor de pregătire militară pe baze voluntare, deschizând practic o cale pe care România nu a folosit-o sistematic de la desființarea stagiului militar obligatoriu.
Vlad Gheorghiță a declarat: „Începând din acest an, avem o modificare a legii pregătirii populației pentru apărare. Tot din acest an, ne propunem să aducem tineri în MAPN, pe bază de voluntariat, care să fie pregătiți pentru specializare de bază militară. Ne propunem să pregătim circa 1.000-2.000 de militari.” Cifrele spun mai mult decât declarația în sine — generalul a precizat că, în anii următori, vor exista două până la trei serii de instruire anuale, cu o capacitate totală cuprinsă între 2.000 și 10.000 de persoane pe an.
Ce înseamnă concret pentru un cetățean obișnuit
De ce contează asta? Pentru că e prima oară după mulți ani când România traduce discursul despre reziliență națională într-un mecanism concret, cu cifre asumate public și cu un cadru legal deja în vigoare. Până acum, pregătirea populației civile pentru situații de criză rămăsese mai degrabă la nivelul unor exerciții sporadice de protecție civilă.
Generalul Gheorghiță a explicat explicit ce înseamnă reziliență națională în viziunea Armatei: „Trebuie să avem o populație pregătită pentru diferite situații de criză — și aici mă refer la incendii, cutremure și așa mai departe. Trebuie să avem o populație pregătită și pentru a susține un efort de război.” Programele vor fi dezvoltate împreună cu Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Nimeni nu este chemat obligatoriu — deocamdată. Dar instrumentele legale există acum.
Armata Română pregătește până la 10.000 de voluntari pe an: când și cum
Generalul a condiționat extinderea programelor de resursele bugetare disponibile — o rezervă de limbaj care spune că voința politică există, dar banii rămân variabila nesigură. România a alocat 2,5% din PIB pentru apărare, iar presiunile NATO pentru praguri mai ridicate continuă. Dacă bugetul ține, scările de la 2.000 la 10.000 de voluntari pe an devin realizabile în doi-trei ani. Modelul nu e inventat de România — Finlanda, Estonia și Letonia au sisteme similare, consolidate după 2014. Diferența e că acele țări au pornit mai devreme și au integrat pregătirea civililor direct în doctrina de apărare totală.
În 2026 vor fi organizate primele serii de voluntariat, cu un țel inițial de 1.000-2.000 de participanți. Armata va stabili numărul de serii anuale în funcție de capacitatea logistică demonstrată în prima rundă. Faptul că statul român și-a creat instrumentele legale și capacitatea declarată de a instrui zeci de mii de civili pe an înseamnă că opțiunile se vor lărgi — într-un sens sau altul — mult mai repede decât ne-am obișnuit să credem.