„Avem deficit de energie între orele 20-23.” Cu aceste cuvinte, premierul Ilie Bolojan a făcut luni seară un apel public neobișnuit pentru România ultimelor decenii: a cerut cetățenilor și industriei să consume mai puțin, voluntar, într-un interval precis. Motivul e concret și îngrijorător — Dunărea e la un debit de doar 1.600 de metri cubi pe secundă, iar seceta a forțat oprirea primului reactor de la Cernavodă pe 27 iulie. Al doilea abia a scăpat, deocamdată.
Reactorul 1 al Centralei Nucleare de la Cernavodă este oprit și se află în stare sigură de pe 27 iulie 2026. Reactorul 2 a evitat și el oprirea — programată inițial pentru 29 sau 30 iulie — dar Nuclearelectrica avertizează că „durata menținerii în funcțiune, în condiții de siguranță, nu poate fi apreciată.” Cu alte cuvinte, compania nu știe nici ea cât mai rezistă.
Cum a ajuns Dunărea să oprească un reactor nuclear
De ce s-a ajuns aici merită explicat, pentru că mecanismul nu e intuitiv. Centrala de la Cernavodă are nevoie de apă din Dunăre pentru răcire, absorbită prin pompe dintr-un bazin. Când nivelul fluviului scade sub un anumit prag, pompele trebuie oprite — și, odată cu ele, reactorul. Nu e o avarie, e o măsură de siguranță. Problema e că seceta din vara lui 2026 a adus Dunărea la un debit pe care nu l-am mai văzut de mulți ani.
Împreună, cele două unități produceau aproximativ 1.300 de MW, adică în jur de 20% din consumul zilnic al României. Primul reactor a scos deja 550 de MW din sistem. Dacă se oprește și al doilea, pleacă încă 600-650 de MW. Bolojan a spus-o fără ocolișuri: „Vom fi puși în situația să pornim tot ce se poate porni din punctul de vedere al producției de gaz, pe fotovoltaic, pe stocare, pe eolian și să recurgem la importuri.”
Fereastra de risc: între orele 20 și 23
Situația critică e concentrată în seara zilei, nu pe tot parcursul ei. Bolojan a explicat că în cursul zilei sistemul funcționează normal — fotovoltaicul și eolianul acoperă o bună parte din necesar, iar stocarea s-a dezvoltat treptat. Fereastra de risc e strict între orele 20 și 23, când producția regenerabilă cade și consumul casnic e încă ridicat.
Chiar și înainte de oprirea reactorului 2, România importa în acel interval aproximativ 1.700 de MW din cei 7.000 cât consumă zilnic. Dacă se pierd și cei 600 de MW ai unității 2, importurile trebuie să crească — iar piața europeană nu e nici ea fără presiuni. Cel puțin un grup din Ungaria a fost și el deconectat din cauza secetei, ceea ce înseamnă că mai mulți vecini concurează pentru aceleași resurse de import în același interval orar.
Ce înseamnă asta, de fapt, și ce urmează
Apelul premierului nu e o alarmă de panică, dar nu e nici retorică fără substanță. E un semnal că marja de siguranță s-a subțiat. Dacă importurile devin insuficiente și consumul intern nu cedează deloc, Transelectrica ar putea fi nevoită să treacă la măsuri mai dure — limitări impuse, nu recomandate. „Acum vedem ce înseamnă să nu fi făcut investiții în această zonă de energie care să ne creeze rezerve de capacitate”, a spus Bolojan — o frază care rezumă ani întregi de amânări.
Premierul a estimat că situația critică ar putea dura o săptămână sau două, în funcție de evoluția nivelului Dunării. Nuclearelectrica va comunica public orice schimbare legată de Reactorul 2. Până atunci, apelul rămâne voluntar: stingeți ce nu folosiți între 20 și 23. Rămâne totuși o întrebare pe care niciun oficial n-a formulat-o direct: ce se întâmplă dacă vara viitoare e la fel de secetoasă, iar reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă tot nu sunt gata?