Mai mulți funcționari de la DGASPC Bihor au declarat în fața anchetatorilor — potrivit surselor judiciare — că directorul Călin Puia, adjuncta Mirela Abrudan și șefa serviciului de evaluare a adulților cu handicap, Livia Țepele, ar fi avut legături directe cu Viorel Pașca, liderul organizației acuzate că a exploatat sute de bătrâni vulnerabili. După ce procurorii DIICOT au descins atât la sediul DGASPC cât și la locațiile asociației și la trei primării din județul Bihor, declarațiile astea au ieșit la iveală.
Viorel și Florica Pașca. Doi oameni la centrul furtunii. Alături de cei trei fii ai lor — Abel Timotei, Viorel Emanuel și Daniel Sabin Pașca — și de coordonatoarea locațiilor, Delia Păcală, au fost reținuți pentru 24 de ore de procurorii DIICOT. Șase persoane, acuzate de constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de persoane în formă continuată și complicitate la trafic de persoane. Doar că — și asta e nodurile casului — asociația „Dumbrava – Dumnezeu Poartă de Grijă” nu era acreditată sau licențiată pentru servicii de asistență socială. Prelua din spitale persoane cu afecțiuni psihice sau dizabilități, le cazează în condiții groaznice exclusiv pentru a le încasa pensiile și indemnizațiile de handicap.
Cifrele cutremurătoare. După moartea beneficiarilor, organizația continuase să încaseze pensiile și indemnizațiile. Aproximativ 400 de oameni. Înmormântați în secret, pe câmp, tocmai pentru a ascunde decesele. Raportul preliminar al anchetei acoperă șase ani — interval care se suprapune parțial cu mandatul lui Ilie Bolojan la șefia Consiliului Județean Bihor.
Cadrul legal și instituțional: cine era obligat să controleze
Conform Legii nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale, furnizorii de servicii sociale au obligația de a deține acreditare emisă de Ministerul Muncii și licență de funcționare pentru fiecare serviciu în parte. Controlul respectării acestor condiții revine, la nivel județean, tocmai DGASPC — instituție aflată în subordinea Consilului Județean. În plus, Legea nr. 448/2006 privind protecția persoanelor cu handicap reglementează strict procedura de evaluare și certificare a gradului de handicap, o procedură care implică comisii de specialiști și documente medicale verificabile. Orice deviere de la aceste proceduri — inclusiv emiterea de certificate pe baza unor diagnostice false — constituie abuz în serviciu sau fals în înscrisuri oficiale, infracțiuni prevăzute de Codul Penal.
Certificate de handicap false și bani publici ajunși la familia Pașca
Conform surselor judiciare citate de Gândul, DGASPC Bihor nu doar că nu a controlat azilele — instituția ar fi finanțat indirect întreaga afacere. Directorul Puia ar fi invocat în apărarea sa faptul că stabilimentele funcționau fără documente și nu existau juridic. Deci nu puteau fi inspectate. Problema, una peste alta, e că același DGASPC ar fi emis certificate de handicap pentru persoane care nu sufereau de afecțiunile menționate în acte. Sursele Gândul au afirmat că „ar exista indicii potrivit cărora, cu concursul directorului adjunct Mirela Abrudan, ar fi fost acordate certificate de handicap unor persoane care nu sufereau de afecțiunile menționate în acte” și că „pe întreaga perioadă, Pașca ar fi beneficiat de sume alocate din bugetul DGASPC Bihor pentru persoane încadrate în diferite grade de handicap prin decontarea și încasarea acestor fonduri.”
Mecanismul e clasic pentru România instituțională. O organizație inexistentă legal nu poate fi controlată, dar poate fi finanțată. E o contradicție care nu apare din neglijență. Din neglijență nu se nasc asemenea schemes. Asta e arhitectură deliberată. Dacă entitatea nu există pe hârtie, nu ai cui să îi ceri socoteală. Dacă există doar pe hârtie când vine vorba de bani, atunci banii curg nestingheriți. Asta înseamnă că ancheta nu se poate opri la familia Pașca — trebuie să urmeze firul banilor publici până la funcționarii care au semnat acele certificate și au aprobat acele deconturi.
Precedente similare în România
Dosarul din Bihor nu este primul de acest tip. De fapt, în 2022, anchete similare au vizat cămine private din județele Iași și Bacău, unde persoane vulnerabile erau preluate din spitale psihiatrice și „găzduite” în condiții subumane, exclusiv în scopul încasării drepturilor bănești. În niciunul dintre acele cazuri urmărirea penală nu s-a extins semnificativ dincolo de operatorii direcți ai căminelor, deși sesizările inițiale indicau și complicități în lanțul de evaluare și certificare. Tocmai acest tipar — dosar care se oprește la executanți și nu urcă spre funcționarii care au semnat actele — face ca dosarul DGASPC Bihor să fie urmărit cu atenție sporită de organizațiile de monitorizare a drepturilor persoanelor cu dizabilități.
Reacțiile părților implicate
În mod tipic pentru astfel de dosare, conducerea DGASPC Bihor a negat orice implicare directă, invocând lipsa temeiului legal pentru inspecția unor entități neînregistrate. Consilul Județean Bihor? Tăcut. Nicio poziție publică detaliată până acum. Avocații familiei Pașca nu au făcut declarații publice imediat după reținere — procedură standard în fazele incipiente ale dosarelor DIICOT. La nivel central, Ministerul Muncii, autoritatea care supervizează sistemul de acreditare a serviciilor sociale, nu a anunțat o anchetă administrativă internă, deși eșecul mecanismului de acreditare reprezintă nucleul structural al cazului.
Ce urmează
Procurorii DIICOT urmează să ceară instanței prelungirea măsurilor preventive față de cei șase reținuți. Primul termen? Așteptat în zilele imediat următoare. Concomitent, ancheta ar putea viza formal și funcționarii DGASPC nominalizați în declarațiile angajaților — Puia, Abrudan și Țepele — dacă probele administrate susțin extinderea urmăririi penale. De urmărit nu e verdictul, ci lista completă a inculpaților și dacă aceasta va include sau nu semnatarii certificatelor de handicap contestate. Dosarele în care rețeaua de complicitate instituțională e mai periculoasă decât executanții direcți au un obicei neplăcut în România. Se îngustează exact când ar trebui să se lărgească.