Noaptea trecută, dronele ucrainene au lovit rafinăria Lukoil-Nizhegorodnefteorgsintez din Kstovo, pe Volga — a doua ca producție de benzină din Rusia. Incendiu masiv. Și apare imediat întrebarea de bază: cât mai ține mașinăria de război rusă fără carburant?
Atacul nu a venit din senin. Aceeași rafinărie a mai fost vizată în aprilie, mai și iunie ale acestui an. Statul Major General de la Kiev confirmă că în noaptea atacului au mai fost lovite un pod feroviar peste râul Siverski Doneț, lângă Stanîcino-Luhanske, și mai multe ținte secundare — și de fapt, asta e o schemă de atac pe care o repet sistematic. Podul era folosit de ruși pentru logistică militară și deplasarea de personal spre front. Combustibil și căi de transport. Două artere fără de care o armată modernă pur și simplu nu funcționează. Nimic întâmplător aici.
Rafinăria de la Kstovo nu este o țintă simbolică. Cu o capacitate proiectată de aproximativ 15 milioane de tone metrice de țiței pe an, se clasează pe locul patru în Rusia ca volum de procesare și pe locul doi la producția de benzină — aproximativ 5 milioane de tone anual, din care o bună parte alimentează regiunea Moscovei. Produce și combustibil pentru aviație, motorină și lubrifianți, o parte semnificativă destinată forțelor armate (și asta e crucial). Când arde această rafinărie, nu se oprește doar benzina la pompele civile. Se opresc tancuri. Se opresc avioane. Se opresc generatoare militare.
Criza de carburant din Rusia, alimentată de drone ucrainene
Efectul cumulat începe să se vadă. Producția de benzină a Rusiei a scăzut cu aproximativ 25% față de aceeași perioadă a anului trecut, potrivit datelor citate de Kyiv Post. Și acum vine partea supărătoare: repararea rafinăriilor distruse este blocată de sancțiunile occidentale, care au tăiat accesul la piese de schimb. Rusia — al doilea exportator mondial de țiței și al treilea la produse rafinate — nu reușește să-și repare propriile fabrici, deși are petrolul în pământ. Irònic? Tragic? Amândouă.
Situația a ajuns atât de strânsă încât Moscova analizează reintroducerea pe piață a benzinei și motorinei produse după standarde de emisii interzise încă din 2013. Decizie de neimaginat. Locuitorii din 85 de regiuni se confruntă deja cu penurie de combustibil, iar autoritățile au început raționalizarea pentru cetățenii de rând. O țară cu unele dintre cele mai mari rezerve de petrol din lume raționalizează benzina pentru propriii locuitori. În timp ce duce un război de cucerire pe teritoriul vecinului. Gândește-te la asta puțin.
Strategia ucraineană nu este improvizată. Este probabil cea mai eficientă presiune asimetrică pe care Kievul o poate exercita fără a angaja trupe în teritoriul rus — și asta conteaza. Fiecare rafinărie lovită nu doar că scumpește războiul pentru Moscova, ci creează fricțiuni interne. populație nemulțumită, logistică militară complicată, standarde industriale retrogradate. Și fiecare dintre astea afectează moral, discipline, susținerea internă a efortului de război. Nu este o victorie pe câmpul de luptă. Dar este un cost. Real. Crescând.
Ce urmează: Rusia va trebui să decidă în săptămânile imediate dacă introduce oficial combustibilul sub-standard pe piață — o recunoaștere publică a crizei. Rafinăria de la Kstovo rămâne parțial funcțională sau nu, iar asta va dicta penuria. Ucraina, cel mai probabil, nu se oprește. Atacurile repetate asupra aceleiași instalații arată o doctrină clară, nu raiduri întâmplătoare. Întrebarea nu mai este dacă Rusia are suficient petrol brut. Evident că are. Întrebarea este dacă mai are cu ce să-l transforme în benzină.