Procurorii DIICOT instrumentează unul dintre cele mai grave dosare ale ultimilor ani: exploatarea sistematică a persoanelor cu dizabilități psihice în azilurile neautorizate din Bihor. Conducătorul grupului infracțional, Viorel Pașca, este acuzat că și-a construit o rețea de „case de îngrijire” care funcționau fără autorizație, iar victimele erau menținute în aservire. Sechestrul pus pe bunurile sale și ale celorlalți inculpați ajunge la 6,4 milioane de euro — suma pe care procurorii o vor distribui ca daune morale celor 128 de victime identificate.
Ancheta decoperă o operațiune sofisticată de jaf moral și material. Pe parcursul a cinci ani și jumătate, între ianuarie 2020 și septembrie 2025, persoanele vulnerabile erau adăpostite în locuințe situate în comunele Holod, Ceica, Tinca și Lăzăreni, din județul Bihor, sub pretextul unei îngrijiri profesionale. În realitate, erau lipsite de tratamentul medical necesar, supravegheate inadecvat și exploatate pentru banii pe care primeau — pensii de invaliditate, ajutoare sociale, donații în numele lor.
Viorel Pașca recruta victimele din spitale și de pe străzi, folosind strategia clasică a exploatatorilor: promitea condiții mai bune decât viața în miserie pe care o duceau. Potrivit actului de acuzare, beneficiarii azilurilor nu beneficiau de îngrijire constantă, iar medicamentele necesare pentru afecțiunile psihiatrice fie nu le erau administrate, fie primeau doze inadecvate de la personal necalificat. Procurorii au documentat 210 acte materiale de trafic de persoane în formă continuată.
Cifrele încasate de Pașca sunt șocante. Doar pe conturile personale sale, a încasat 348.579 lei și 333.152 euro prin donații, sponsorizări și pensii ale victimelor. Însă suma principală provine din Asociația Dumbrava „Dumnezeu Poartă de Grijă” — o structură înregistrată care funcționa ca paravan legal pentru operațiune. Prin conturile asociației, Pașca a colectat peste șapte milioane de lei în donații, plus aproape 551.000 euro și 117.000 dolari în valute străine.
Narrativul bunului samaritean ascunde exploatarea
Ceea ce face cazul și mai morbid este modul în care s-a construit istoricul. Pașca se prezenta drept „bunul samaritean” — un om care, acum 20 de ani, a decis să primească oameni de pe străzi după ce doi au murit din frig. Istoricul pe care și-l construise cuprindea 3.500 de bolnavi în două decenii. Spitalele din toată țara, susținea el, îl sunau pentru a le plasa pacienții. Însă procurorii au dezvăluit că promisiunile de condiții decent erau o minciună — victimele trăiau în îngrijorare, fără acces la tratament, iar el se îmbogățea pe seama lor. Familia Pașca poate contesta ordonanța DIICOT prin care au fost puse sub sechestru bunurile mobile, imobile și conturile bancare. Aceasta este prerogativa legală a oricărui inculpat — să-și apere bunurile în fața justiției.
Dosarul reflectă o problemă structurală în sistemul românesc de protecție a persoanelor vulnerabile. Azilurile neautorizate continuă să funcționeze în găuri negre legislative, iar persoanele cu dizabilități rămân expuse exploatării. Nici o instituție nu a supravegheat aceste locuri. Nici o inspectie serioasă. Nici o alertă de la authorități locale care ar fi trebuit să știe de existența lor. Exploatarea a putut continua cinci ani și jumătate pentru că sistemul nu avea ochii deschis. Plata buclei de justiție vine acum. Procurorii au constituit parte civilă în nume 128 de victime, stabilind pentru fiecare daune morale de 50.000 euro. Banii vor veni din sechestru. Judecata nu s-a încheiat — dosarul este în faza de urmărire penală — dar măsura sechestru sugerează o strategie clar stabilită: să recupereze tot ceea ce a fost furat de la oamenii care au suferit. Următorii pași vor include cercetări mai aprofundate privind surse ale fondurilor, iar pentru familiile victimelor, așteptarea pentru justiție continuă.