Viorel Oancea, primul primar ales în mod liber al Timișoarei după Revoluția din 1989, a murit în noaptea de 13 iulie 2026. Avea 82 de ani, născut pe 8 decembrie 1944. Potrivit informațiilor făcute publice, decesul s-a produs în somn.
Viorel Oancea a intrat în conștiința publică încă din zilele Revoluției române, când, în uniformă militară, a urcat la balconul din Timișoara înainte ca Nicolae Ceaușescu să fugă din București. Gestul său a fost descris ulterior de cei care l-au cunoscut drept un act deliberat, asumat, cu riscul vieții — fusese amenințat cu plutonul de execuție.
Cariera lui Viorel Oancea: de la Revoluție la primăria Timișoarei
Dincolo de acel moment fondator, Oancea a continuat să fie prezent în viața publică a orașului. A scos bani proprii pentru apariția ziarului Timișoara, publicație care a jucat un rol în perioada imediat postrevoluționară. A fost, de asemenea, unul dintre susținătorii fermi ai Proclamației de la Timișoara — documentul din martie 1990 prin care intelectualii și revoluționarii timișoreni cereau, printre altele, excluderea foștilor activiști comuniști din viața politică. A militat pentru Legea Lustrației pe parcursul întregii sale cariere publice.
În 1992, timișorenii l-au ales primar din primul tur de scrutin. A condus orașul până în 1996, ani în care administrația locală și instituțiile statului își căutau un drum democratic după decenii de regim autoritar. A condus și poliția județului într-o perioadă marcată de tensiuni și incertitudini instituționale. Cariera sa militară a atins gradul de general-maior în retragere. După mandatul de primar, a continuat să servească statul român ca secretar de stat în Ministerul Apărării Naționale și ca deputat în Parlamentul României. Timișoara i-a acordat titlul de Cetățean de Onoare.
Reacțiile după moartea lui Viorel Oancea
Vestea morții sale a circulat rapid pe rețelele de socializare, unde scriitorul Vasile Popovici a publicat un mesaj care descria dimensiunea umană și politică a fostului primar. „S-a stins în somn un om care a salvat onoarea Armatei Române în Decembrie 1989. Cu un singur om se poate face asta, unul între mii. Viorel Oancea. În uniformă, ca să fie clar, a urcat la balcon, înainte să fugă Ceaușescu, a urcat ca și cum s-ar fi dus singur, deplin conștient, în fața plutonului de execuție. Cu care a și fost amenințat”, a scris Popovici.
Scriitorul a adăugat că Oancea „a fost mereu și mereu lucid, vertical și plin de bravură. Un stâlp al orașului nostru, un erou fără pată în toată viața lui publică. Iar pentru familia mea un mare prieten și camarad politic.”
Mesajul oficial al Primăriei Timișoara
Primăria Timișoara a transmis un mesaj oficial de condoleanțe. „În anul 1992, timișorenii l-au ales pe Viorel Oancea din primul tur să conducă orașul. A fost primar până în 1996, în anii dificili în care orașul și instituțiile statului își construiau drumul democratic. A continuat să servească Timișoara și România ca secretar de stat în Ministerul Apărării, ales local și parlamentar. Cetățean de onoare al Timișoarei și membru al Societății Timișoara, Viorel Oancea a susținut principiile Proclamației de la Timișoara și a militat pentru Legea Lustrației, convins că libertatea câștigată în stradă în Decembrie 1989 trebuie apărată. Condoleanțe familiei și tuturor celor apropiați. Dumnezeu să-l odihnească”, se arată în mesajul instituției.
Sursa citată nu menționează detalii despre data sau locul înmormântării. Viorel Oancea lasă în urmă o carieră publică desfășurată pe parcursul a trei decenii, marcată de implicarea directă în evenimentele din decembrie 1989 și de un mandat de primar al Timișoarei în primii ani ai tranziției democratice.