„O cotă numerică nu ar trebui să funcționeze ca un obiectiv obligatoriu de realizat și nici ca o formă de vânătoare orientată de valoarea trofeului.” Aceasta e fraza-cheie din cererea de reexaminare trimisă vineri de Nicușor Dan Parlamentului — și spune mai mult decât o întreagă expunere de motive.
Președintele a retrimis vineri, 7 august, legea urșilor în Parlament, invocând articolul 77 alineatul (2) din Constituție. Nu e o respingere totală. Nicușor Dan recunoaște explicit că legea urmărește un obiectiv legitim — protejarea vieții oamenilor și reducerea pagubelor — dar consideră că soluțiile adoptate nu oferă garanții suficiente pentru aplicare corectă.
Cronologia merită urmărită cu atenție. Pe 24 iunie 2026, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată obiecția de neconstituționalitate formulată anterior de președinte. Practic, CCR a spus că legea nu încalcă Constituția. Numai că Nicușor Dan a ales să folosească o altă pârghie: cererea de reexaminare. Cele două proceduri sunt distincte, și asta nu e o subtilitate juridică minoră. Reexaminarea îi permite Parlamentului să analizeze efectele practice, coerența și oportunitatea măsurilor — nu doar conformitatea lor cu legea fundamentală.
Ce critică concret Nicușor Dan în legea urșilor
Principala problemă ridicată de Cotroceni privește cotele de recoltare. Președintele susține că simpla repartizare a unui număr de exemplare pe fonduri cinegetice nu indică ce animale trebuie vizate pentru reducerea reală a conflictelor. Cu alte cuvinte, o cifră pe hârtie nu înseamnă automat că urșii periculoși vor fi cei eliminați.
Selecția, spune Nicușor Dan, ar trebui să se bazeze pe date locale și pe analiza alternativelor neletale disponibile. Măsurile preventive ar trebui să vizeze cu prioritate exemplarele obișnuite cu prezența oamenilor, cele cu comportament conflictual documentat sau cele care ajung repetat în zonele locuite. Logica e simplă și greu de combătut: dacă vrei să reduci atacurile, elimini urșii care atacă, nu pe oricine nimerești în cotă. Președintele solicită și protejarea structurii pe sexe și categorii de vârstă, inclusiv a grupurilor familiale, iar zonele care se suprapun cu arii naturale protejate ar trebui excluse explicit din calculul cotelor.
Breșa tehnică: transferul cotelor între fonduri cinegetice
Un detaliu tehnic care schimbă mult în practică: localizarea acțiunilor ar trebui verificată geospațial, iar transferul cotelor între fonduri cinegetice ar trebui fie interzis complet, fie permis doar după o nouă evaluare științifică și printr-o decizie motivată a autorității competente.
Asta înseamnă că, în varianta actuală a legii, o cotă alocată unui fond poate fi folosită în alt fond, fără nicio verificare suplimentară. Problema e că populația de urși nu e uniform distribuită, iar un transfer de cotă dintr-o zonă cu presiune mare în una liniștită ar putea lăsa surse reale de conflict nerezolvate, în timp ce în altă parte se vânează fără nevoie reală. Președintele vrea să închidă această breșă.
Ce urmează pentru legea urșilor după cererea de reexaminare
Parlamentul are acum dosarul înapoi pe masă și trebuie să decidă: adoptă modificările cerute, respinge cererea sau găsește o formulă intermediară. Nu există un termen fix impus constituțional, dar presiunea politică și presiunea atacurilor de urs — care continuă în fiecare vară — fac tergiversarea costisitoare. Termenul informal asumat de coaliție era toamna acestui an.
Nicușor Dan are dreptate în substanță: o cotă care nu distinge între un urs problematic și unul care n-a văzut în viața lui un sat e o măsură mai degrabă simbolică decât eficientă. Dacă Parlamentul va trata cererea de reexaminare cu seriozitate sau o va respinge în bloc ca să evite o nouă rundă de dezbateri, asta va spune ceva important despre cum înțeleg legiuitorii diferența dintre legislație și spectacol. Puțin timp, miză mare.