Un delfin. Valurile l-au adus pe plaja din Costinești, în fața turiștilor care nici nu se așteptau la așa ceva — un mamifer marin, la câțiva metri de ei. Rănit. Nu a mai putut fi salvat. Imaginea a circulat pe rețelele sociale ca incendiul, și brusc toată lumea se întreba ce se întâmplă în Marea Neagră, de fapt.
Oamenii de pe plajă au încercat să-l salveze. Au tras, au chinuit, au făcut tot ce se putea. Zadarnic. Și-atunci au venit specialiștii — de la Institutul Grigore Antipa și alții — care au confirmat: este vorba despre un exemplar din specia Delphinus delphis, delfinul comun, unul dintre cele trei mamifere marine care locuiesc în Marea Neagră. Pe trup, mai multe răni. Murdare. Cel mai probabil de la plase de pescari. Și ceva ți se pare ciudat: moartea asta nu e un accident izolat, nici pe departe.
Rănile din plase? Asta e una dintre principalele răni în rândul cetaceelor de aici. Animalele se încurcă, nu mai pot urca la suprafață, se înecă. Sau se zbat atât de mult încât se lacerează grav încercând să se elibereze. Un delfin comun obișnuit, știți, trăiește în zonele de larg, departe de coastă — deci când ajunge la mal, ceva a fost deja foarte greșit mult înainte ca vreun turist să fie martor la asta.
Cele trei specii de delfini din Marea Neagră și de ce contează diferența
Marea Neagră are trei specii de mamifere marine: delfinul comun (Delphinus delphis ponticus), afalinul (Tursiops truncatus ponticus) și marsuinul (Phocoena phocoena relicta). Toate diferite. Specialiștii explică: „delfinii din Marea Neagră se diferențiază atât prin caracteristicile morfo-anatomice, cât și prin natura hranei de bază, care, în cazul afalinului și marsuinului, este constituită din pești și alte organisme bentice, iar în cazul delfinului comun este constituită din pești și alte organisme aflate în masa apei.” Afalinul și marsuinul? Aproape de coastă, în general. Delfinul comun — ăsta merge în larg. De-aia prezența lui la Costinești e ciudată. Foarte ciudată, de fapt.
Doar că toate trei sunt vulnerabile. Au ceva în comun, ceva grav: sunt izolate într-un spațiu închis, cu presiuni umane care nu se mai termină — pescuit agresiv, poluare, nave în fiecare colt. O populație închisă nu se poate recupera singură prin migrație din altă parte. Fiecare delfin care moare contează neproporțional de mult. La nivel european, toate trei beneficiază de protecție conform Directivei Habitate (92/43/CEE), transpusă în România prin OUG 57/2007.
Precedente și context: eșuările nu sunt fenomene rare pe litoralul românesc
De douăzeci de ani, poate mai mult, cercetătorii de la Institutul Grigore Antipa și organizații ca Mare Nostrum documentează aceste cazuri sistematic. An de an. Rănile de la unelte de pescuit — seturi, plase de tip setcă — apar constant în rapoartele de necropsie. Constant. Și perioadele cu cele mai multe eșuări? Sezonul pescarului și vara, cand și turiștii sunt pe plajă și pot vedea ce se întâmplă.
Reacțiile uzuale și ce urmează după un astfel de caz
După incidente, autoritățile locale confirmă intervenția. Cadavrul merge la analiză. Gata. Rar aud cetățenii o poziție publică reală, una care să explice de ce se întâmplă asta iar și iar. Organizațiile de mediu bat la ușă cu propuneri — dispozitive acustice pe plase, așa-numiții „pinger”, obligatorii conform regulilor europene, doar că aplicarea lor în România e inconsecventă. Pescarii se apără că pierd mult prin delfini și că nu au bani pentru echipamente. Și ciorba se tulbură mai departe.
Ce se întâmplă efectiv după ce ridică cadavrul? Necropsie. Se stabilește cauza exactă, se documentează rănile. Datele intră în baza de monitorizare. Dacă sunt urme de plase, cazul merge în rapoartele către Comisia Europeană, în evaluările periodice ale stării de conservare. Dar asta e tot. Fără presiune puternică din afară, practicile de pescuit rămân neschimbate. Iar delfini mor și pe-după delfini în Marea Neagră, și nimeni nu-i vede pe-aceștia.