Adriana Bahmuțeanu a așteptat duminică dimineață, împreună cu agenți de poliție și reprezentanți ai DGASPC, în fața casei lui Silviu Prigoană din București. Fiul ei nu a ieșit la poartă. Nimeni nu a răspuns. Ea s-a filmat și a transmis totul live, cu vocea frântă: „Nu știu dacă copilul meu este în viață.”
Nu e prima dată. Dar de data aceasta, cadrul a fost complet: statul prezent fizic, procedura respectată pas cu pas — și tot degeaba. Adriana Bahmuțeanu avea stabilit prin programul de vizită legal ora 10:00 pentru preluarea minorului. S-a prezentat la timp. Au venit și echipele de la DGASPC, și polițiștii. Poarta a rămas închisă. Frații vitregi ai copilului, care locuiesc în imobil de la moartea lui Silviu Prigoană, nu au dat niciun semn.
Ce s-a întâmplat duminică în fața casei Prigoană
„Sunt la casa decedatului Silviu Prigoană, tocmai au plecat domnii de la DGASPC și echipajele de poliție. Astăzi am avut program de vizită cu minorul, a trebuit să vin să îl preiau de aici la ora 10:00. Bineînțeles că nu răspunde nimeni la poartă, acești frați vitregi nu mai dau niciun semn de viață, iar eu nu știu ce se întâmplă acum cu copilul meu, dacă e în regulă, dacă e în viață, dacă totul este ok”, a transmis ea online.
Poliția a plecat. DGASPC a plecat. Adriana Bahmuțeanu a rămas în fața porții. Programul de vizită e o hotărâre judecătorească. Nerespectarea lui e, tehnic, sfidarea instanței. Și totuși, în mod repetat, polițiștii ajung la fața locului, constată că ușa e închisă și pleacă — fără să intre, fără consecințe imediate pentru cel care blochează accesul.
Doi ani de lupte pentru drepturile părintești
Situația nu a apărut din senin. Silviu Prigoană a murit în mai 2024, iar de atunci Adriana Bahmuțeanu susține că a devenit părintele supraviețuitor cu drepturi depline. Practic, lucrurile nu au funcționat așa. Copilul a rămas în imobilul familiei Prigoană, iar mama spune că vizitele sunt blocate sistematic. „Eu acum sunt părintele supraviețuitor și mă lupt de doi ani de zile să-mi obțin drepturile. Un minor care nu are capacitatea deplină de exercițiu, nu poate distinge între bine și rău, e ținut aici în acest imobil într-o stare de aservire, ca un ostatic și influențat, manipulat să își urască propriul părinte, adică pe mine”, a declarat vedeta.
Acuzațiile sunt adresate nu doar fraților vitregi, ci direct statului. Bahmuțeanu susține că are dosare penale deschise care nu avansează, că procurorii le închid, că legea există dar nu se aplică. A anunțat că va sesiza CEDO — Curtea Europeană a Drepturilor Omului — ceea ce înseamnă că epuizarea căilor interne de atac ar fi, în opinia ei, aproape completă.
Cifra care pune totul în altă lumină
Bahmuțeanu a invocat o cifră care merită oprire: peste 200.000 de părinți din România s-ar afla în situații similare, înstrăinați de copiii lor prin ceea ce specialiștii numesc alienare parentală. Nu este un fenomen inventat mediatic — alienarea parentală apare frecvent în dosarele de divorț conflictual și se referă la manipularea sistematică a unui copil să respingă un părinte. Instanțele române o recunosc teoretic, dar sancțiunile concrete lipsesc aproape complet.
„Sunt părinți care stau și zgârie la poartă, așa cum stau și eu acum la poarta decedatului ca să îmi văd copilul, când în mod normal ar fi trebuit ca autoritățile statului să mă ajute, să mă sprijine și să prevină separarea copilului de familie”, a mai spus Adriana Bahmuțeanu. Pasul următor anunțat este sesizarea CEDO — o procedură care poate dura ani și care, chiar dacă se finalizează cu o decizie favorabilă, nu garantează că statul român va și executa. Curtea poate condamna, poate impune amenzi, dar nu poate forța fizic respectarea unui program de vizită. Între timp, copilul crește. Fiecare lună fără contact matern e o lună în plus în care distanța se sedimentează. Urgența nu e mediatică. E reală.