„Copila mea avea sub doi ani pe atunci când am căzut în depresie”, a spus Andreea Marin în fața a peste 400 de români adunați la Parlamentul European din Bruxelles. Discursul ei, structurat ca o scrisoare personală, a adus lacrimi în sală și va fi greu de uitat de cei care l-au ascultat.
Evenimentul s-a numit „Nu ești singur afară!” și a fost organizat sub coordonarea vicepreședintelui Parlamentului European, Nicu Ștefănuță. Tema: sănătatea mintală a românilor din diaspora — singurătatea, depresia, anxietatea trăite departe de casă. Un subiect care, în spațiul public românesc, a rămas mult prea mult timp închis în tăcere și rușine. Pe scenă au urcat psihologii Raluca Anton și Codruța Răbăgel, poetul Miguel Gane și artista Bianca Purcărea. Andreea Marin a fost, fără îndoială, invitata care a rupt sala.
Depresia și anxietatea, mărturisite fără menajamente
Depresia a lovit-o prima dată acum peste zece ani, când fiica ei, Violeta, nu împlinise încă doi ani. Momentul declanșator a fost moartea Mădălinei Manole, mamă tânără stinsă în urma unei depresii adânci. „Pentru prima dată s-a vorbit mult la TV despre asta. M-am recunoscut în fiecare simptom adus în discuție”, a spus Andreea Marin. A cerut ajutor la un specialist, a urmat sfaturile primite și, cum a formulat ea, „am ieșit la lumină, în timp.”
Anul trecut, când Violeta a plecat la studii în străinătate, a apărut un nou val — anxietatea. Atacuri de panică noaptea, pierderea respirației, frică fără explicație rațională. „Nu e același lucru”, a spus ea. „Experiența de a te trezi pierzând respirația noapte de noapte încă nu-mi era cunoscută.” Două crize diferite, la distanță de un deceniu, cu fețe complet diferite.
Andreea Marin pierde mama la nouă ani, în brațele ei
Dincolo de aceste episoade, discursul a mers spre ceva mai adânc și mai vechi. La nouă ani, Andreea Marin se afla în mașina familiei când a avut loc un accident rutier grav. Mama ei, în vârstă de 36 de ani, s-a stins în drum spre spital — în brațele copilului care o ținea. „Mi-am reproșat mult timp că brațele mele erau prea mici și poate nu am ținut-o cum se cuvine să ajungă la medici, la timp, în siguranță”, a spus ea, cu vocea frântă.
Această vinovăție — irațională, cum știm cu toții, dar nimicitoare — a purtat-o zeci de ani. A crescut brusc, „ca să-i protejez pe cei dragi”, a devenit omul puternic, femeia de neatins din televizor. Numai că puterea asta a fost, cum a descris-o ea însuși, „o carcasă bună care acoperă suferința, neputința, durerea neprocesată.” Să fii reporter de știri bune timp de decenii și să porți în tine o rană de felul acesta înseamnă un efort zilnic pe care puțini îl bănuiesc.
Ce urmează după Bruxelles și de ce contează că a spus-o public
Există o diferență semnificativă între a vorbi despre sănătatea mintală în generic și a numi, cu propriul nume, propriile episoade de depresie și anxietate în fața a 400 de oameni, la Parlamentul European. Andreea Marin a ales să facă al doilea lucru. Românii din diaspora sunt un public special pentru un astfel de discurs — mulți trăiesc tocmai sentimentul de abandon pe care ea l-a descris, fără acces la o rețea de sprijin sau la terapie în limba maternă. „Încă mă simt abandonată”, a spus ea, la aproape 52 de ani. Fraza asta a căzut în sală ca o piatră în apă.
Evenimentul de la Bruxelles nu se încheie cu discursurile. Nicu Ștefănuță a anunțat că inițiativa va continua — forma exactă și calendarul urmează să fie făcute publice în săptămânile care vin. Câteodată cel mai util lucru pe care îl poate face cineva cunoscut este să spună „și eu”. Nu mai mult, nu mai puțin — și tocmai de aceea rămâne întrebarea câți dintre cei 400 prezenți vor face pasul spre un specialist după ce au ascultat-o pe Andreea Marin spunând că ea l-a făcut și că a meritat.