Diana Cojocaru avea 36 de ani, era mamă și locuia în Roma de mai mulți ani. Pe 28 ianuarie 2026, noaptea târziu, a acuzat dureri puternice în piept și dificultăți respiratorii. Fiul ei, în vârstă de 12 ani, a cerut ajutor vecinilor. O vecină a apelat ambulanța la 23:39. Două ore mai târziu, cadrele medicale au transportat-o la Policlinico di Tor Vergata. Dimineața, la ora 10:40, familia a fost anunțată că starea se agravase. Înainte de 12:30, Diana era deja moartă. Între sosire la spital și deces s-au scurs nouă ore. Familia nu vrea răzbunare, doar răspunsuri.
Tragediei Dianei nu i se poate pune dată de început precis, dar punctul de cotitură este clar: seara de 28 ianuarie, când o durere inexplicabilă în piept a schimbat pentru totdeauna cursul unei familii. Diana era născută în Republica Moldova și se stabilise în Italia cu soțul și copilul. Locuiau în zona Castelverde din Roma. Până atunci, nu există indicii publice că ar fi suferit de probleme cardiace grave sau alte afecțiuni care să-i fi anunțat soarta. Asta face ceea ce urmează și mai grav: semnele întrebării care-și pun întrebări asupra modului în care a fost tratată.
Sora Dianei, Inga, a depus plângere și a relatat nereguli în protocolul medical. Conform mărturiei ei, a primit două versiuni contradictorii despre cauza decesului. Un medic a spus că problema ar fi fost un blocaj al ficatului și valori neobișnuit de mari ale fierului în sânge — inobișnuit pentru vârsta Dianei. Un anestezist din acea unitate a oferit o explicație complet diferită: tânăra nu reușea să respire și a fost intubată. Familia bănuiește o posibilă leucemie, dar susține că niciodată nu a fost informată de o asemenea diagnostic.
Inga a menționat explicit că personalul medical nu a identificat cu certitudine problema cu care se confrunta Diana. Această incertitudine, spune sora ei, a afectat deciziile de tratament. Dacă nu se știe ce boală ai, cum poți trata-o efectiv? Și mai problematic: dacă o mamă intră la spital cu simptome clare și iese pe o macara în nouă ore, fără ca familia să fi fost ținută la curent cu progresul, e ușor să ajungi la concluzia că ceva nu a funcționat cum trebuia.
Ancheta penală și ce se întâmplă acum
Familia a depus plângere la 30 ianuarie, cu două zile după deces. Autorități italiene au ridicat documentele medicale și au dispus o autopsie la Policlinico Gemelli. Rezultatele finale vor veni în aproximativ 60 de zile — termenul standard pentru investigații de această natură. Procuratorul italian a deschis o cauză penală pentru omor din culpă, ceea ce înseamnă că se investighează posibilitatea unei neglijențe medicale grave care ar fi putut contribui la deces. Asta nu e o acuzație ușoară și nu se face ușor.
În Italia, cum și în România, medicii pot fi investigați penal dacă dovezile sugerează că au deviat de la standardele de grijă acceptate. Procedura e lungă și necesită expertiză medicală independentă. Familia Dianei nu poate obține cu ușurință răspunsurile pe care le cere — procesul penal merge pe propriul ritm, iar victimele adesea nu văd rezolvare ani buni.
Repatrierea trupului este blocată temporar din cauza investigației. Cu toate acestea, luni, 9 februarie 2026, între orele 9:00 și 12:00, oamenii care au cunoscut-o pe Diana au putut-o vizita la morgă. Între 13:00 și 14:00 a avut loc un moment de reculegere, iar apoi Diana a fost îngropată la Rocca di Papa.
Fratele Dianei, Octavian, a transmis un mesaj pe rețelele sociale care spune mai mult decât cuvintele obișnuite de condoleanțe. „O lună în urmă am lăsat-o în Italia veselă și plină de viață, acum am găsit-o fără răsuflare.” Mesajul cuprinde și date publice despre cauza penală și cere ajutorul comunității. Familia a pus la dispoziție un card pentru cei care doresc să ajute financiar.
Ce urmează pentru familia Dianei este o cale lungă: așteptarea autopsiei, urmărirea procedurilor penale, posibil un proces medical civil. Cazul ei nu e izolat — erori medicale se întâmplă peste tot, și nu întotdeauna familiile obțin răspunsurile pe care le merită. Asta nu înseamnă că Dianei i s-a făcut neapărat rău pe scop, dar sistemul pe care se bazează răspunderea medicală în Europa funcționează greu și cu lentoare. Pentru o mamă de 36 de ani care nu trebuia să moară, și pentru fiul ei de 12 ani rămas fără mama, asta e o lecție amară despre cât de fragili suntem și cum o noapte poate schimba totul.