„Fără înfometare, fără numărat calorii și cu rezultate vizibile într-un timp scurt, chiar și în aproximativ 7 zile” — asta e promisiunea centrală a dietei Cerin. Se vorbește des despre ea. În ultimele săptămâni, chestia asta a explodat în mediul online din România. Pe TikTok, pe Instagram, în grupuri de Facebook dedicate nutriției și slăbirii — oriunde te uiți — oamenii se dau în vedere cu rezultate fotografice și istorii despre cum au slăbit. Creșterea a fost exponențială, doar că nimeni nu și-o explică bine.
Dieta Cerin nu-i din acelea clasice, cu deficit caloric sever și foamea constantă. De fapt, mecanismul e cu totul altul: se bazează pe controlul glicemiei, adică pe menținerea unui nivel stabil al zahărului din sânge pe toată ziua. Când glicemia nu mai face salturi nebunești, organismul nu mai produce acele crize de foame intensă sau oboseală bruscă care, una peste alta, sabotează orice plan alimentar. De aia spun susținătorii că „senzația de sațietate se instalează natural, fără efort de voință, iar pofta de dulce dispare treptat încă din primele zile.” Sunete bine, admito.
Concret, cum funcționează? Trei categorii de macronutrienți la fiecare masă: proteine, grăsimi sănătoase, fibre. Carbohidrații nu dispar cu totul — doar că carbohidrații cu indice glicemic ridicat (pâinea albă, zahăr pur, procesate ultra) se taie drastic. Ideea e simplă: vrei să eviti vârfurile de insulină care-ți creează o cascadă de pofte și depozitare de grăsime. Alimentele pilier? Ouă, pește, verdeață cu frunze, avocado, nuci, semințe și lactate cu puțin zahăr. Clasic.
Context și precedente: nu este prima dietă de tip glicemic
Doar că — și-asta e important — dieta Cerin nu cade din cer. Principiile ei se suprapun masiv cu abordări studiate de zeci de ani. În anii ’80, cercetătorul canadian David Jenkins a popularizat indicele glicemic și a publicat primele tabele în American Journal of Clinical Nutrition în 1981. După asta, dieta mediteraneană, dieta DASH, protocoalele low-carb — toate au tras din același principiu: stabilizarea glicemiei ca pârghie pentru greutate și energie. Nu-i nicio noutate din punctul de vedere al științei. În România, preocuparea asta a crescut vizibil după 2015 (o coincidență cu creșterea cazurilor de prediabet și sindrom metabolic, conform datelor Ministerului Sănătății). Chestia e că oamenii acum o numesc Cerin și cred că-i noua mâncare.
Reacțiile nutriționiștilor și ale publicului față de dieta Cerin
Nutriționiștii? Au răspuns cu rezerve. Oarecum. O bună parte recunosc că principiile de bază — reducerea zahărului adăugat, ură pentru ultra-procesate, macronutrienți echilibrați — sunt ok și au susținere științifică. Dar atrag atenția pe un lucru: „Cerin” nu e un protocol clinic standardizat, validat prin studii independente, iar studii publicate care să măsoare eficiența pe termen mediu sau lung? Zero. Deocamdată, nimic. Publicul larg, în schimb, s-a atașat exact pentru că nu-i obligă să cântărească mâncarea sau să numere calorii — o barieră psihologică pe care oamenii o invocă constant la dietele tradiționale.
Cei care jură pe alimentația glicemică spun că în prima săptămână se întâmplă mai multe: scade balonajul, dispare pofta de dulce, energia rămâne constantă, iar kilogramele? Ies câteva. Tocmai asta se atribuie eliminării glucidelor rapide și procesatelor, nu unui deficit artificial. Variabilele individuale? Sunt decisive. Activitate fizică, calitatea somnului, stresul chronic — toate accelerează sau încetinesc rezultatele, chiar dacă mănânci perfect conform planului.
Ce urmează pentru dieta Cerin
Problema e că nu există reglementare specifică pentru planurile alimentare virale. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Ministerul Sănătății nu se ocupă de denumiri de diete promovate online — doar de suplimente și produse alimentare în sensul strict. Responsabilitatea corecturii o poartă profesioniștii din sănătate și utilizatorii înșiși. Dacă vrei să o adopți, consultă un medic de familie sau dietetician autorizat, special dacă ai diabet, hipotiroidism sau sindrom metabolic. Pe termen lung, interesul crescut pentru protocoale glicemice ar putea convinge cercetătorii din centrele universitare de medicină din România să pună mâna pe studii observaționale care să măsoare efectele reale ale chestiei în populația locală. Să vedem ce iese.