Miercuri, Dominic Fritz — președintele USR — a încins eter-ul cu un mesaj video pe Facebook. Răspundea acuzațiilor absurde că ar fi „agent german” sau „spion”. Același tratament i se dăduse și lui Siegfried Mureșan, europarlamentar PNL. Dar o întrebare se ridică aici, mai profundă: cine profită de pe urma acestor campanii de țapă expiatoare?
Știm foarte bine cum stă treaba. Atacurile la adresa originii etnice a unor politicieni români de etnie germană sau săsească au crescut masiv în ultimele luni — într-un ritm care merge perfect în pas cu ascensiunea discursului naționalist în spațiul public. Fritz? Născut în Germania, later pe cetățenie românească. Mureșan e mai ingineresc — provine dintr-o familie cu rădăcini săsești din Transilvania. Două biografii care, pentru o parte din ticăloșii politici, devin ținte ideale. Potrivit declarațiilor lui Fritz, PSD și formațiunile de extremă dreaptă au amplificat mai rău niște mesaje deja toxice. Au tras-o de păr, pur și simplu.
Fritz a ales o tactică care merge direct la vulnerabilitate: ironia. Nu apărare directă, nu lacrimi de crocodil. „Dacă Germania ar fi vrut să infiltreze pe cineva în politica românească, sigur ar fi găsit vreun Popescu sau Ionescu, nu fix un Fritz”, a strecurat el în videoclip. Absurd? Da. Dar logica din spatele glumei e serioasă. Orice serviciu de informații care-și respectă meseria nu trimite un om cu numele cel mai vizibil din telefon. E pură matematică de securitate — și asta e punctul cu care Fritz sparge mitul în două.
De ce Fritz spune că atacurile slăbesc România concret
Dincolo de apărarea personală, Fritz a lovit mai adânc. România are cetățeni cu sânge german, maghiar, bulgar, sârb, rom sau tătar — zeci de mii de oameni care contribuie, punct. Economic, cultural, civic. Toate la o masă. „Toată ideea că ei ar iubi România mai puțin, că ar avea alte loialități doar pentru că au crescut cu mai multe limbi deodată nu are nicio legătură cu valorile tradiționale ale României”, a spus el. Fără mult ornament. Ceea ce-nseamnă? Campania asta nu îl vizează pe el personal — îi vizează pe toți cetățenii cu identitate etnică multiplă. Toți.
Al doilea argument e crude și real. Competitivitatea externă a României. Fritz a intrebat retoric: „De când a devenit un motiv de huiduială să știi o limbă străină, să fii respectat în afara țării?” Politicienii cu rețele internaționale și studii în străinătate nu sunt risc de securitate — sunt o mână lungă. Negocieri pentru fonduri europene. Investiții. Apărarea intereselor diasporei. Mureșan, care e vicepreședinte al Grupului PPE în Parlamentul European, e proba pe care Fritz o lasă între rânduri — fără să-l numească direct.
Cine alimentează campania și ce interes are
Și acum vine partea cu mușchi. Fritz nu s-a retras în apărare tactică. A oferit ceva mai grav: o explicație pentru motivul din spatele atacurilor. „Ultimul lucru de care am avea nevoie acum ar fi ca unii corupți să creeze un nou val de ură împotriva minorităților etnice doar ca să-și ascundă agenda de a vă lua banii pentru a-și umple cutiile de pantofi.” Cutiile de pantofi. Știți, din dosarele penale de profil înalt, din limbajul găinei politice românești. Atacul etnic se transformă dintr-un argument de securitate într-o fumare de ochi. O diversiune. Nimic mai mult.
Mureșan a luat mesajul și l-a răspândit. A adăugat propriul strop de acid. Cei care fac campanii astea „vor să fim slabi ca să ne țin pe loc”, a spus el, în timp ce PNL vrea să unească „toți oamenii cinstiți din România”. Reacția europarlamentarului confirmă un lucru ușor de observat: subiectul a depășit granițele USR. A devenit punct de coagulare între partidele pro-europene — și asta se întâmplă înaintea unui an electoral plin de greutăți și strategii murdar.
2025 vine cu alegeri prezidențiale și parlamentare. Discursul identitar va rămâne o armă recurentă, bineînțeles. Însă întrebarea care rămâne nu e dacă Fritz sau Mureșan sunt „agenți” — argumentele se destramă singure. Întrebarea adevărată e mult mai sordidă: câți alegători din comunitățile etnice mixte vor decide că această bătălie se câștigă la urne?