Sorin Grindeanu nu mai poate rămâne doar pe margine. După zile în care varianta unui premier tehnocrat părea să se cristalizeze, presiunile asupra liderului PSD devin publice și directe: dacă partidul tău a contribuit la căderea guvernului Bolojan, trebuie să vii cu soluție. Altfel riscă să fie acuzat că a creat haos fără voia de a-l rezolva.
Mesajul cel mai dur a venit de la Daniel Fenechiu, vicepreședintele PNL. „Eu ca președinte i-aș da mandatul: Sorine, l-ai demis pe Bolojan, ți-ai făcut o majoritate. Ia, tată, și fă guvernul.” Cuvintele nu sunt alese la întâmplare. Ele exprimă o frustrare largă în coaliția de dreapta: PSD a fost catalizatorul căderii guvernului Bolojan, dar acum caută escape-uri pentru a nu-și asuma oficial guvernarea.
Marian Neacșu, lider PSD, a început să-și împingă propriul partid pe această cale. În primele declarații, a spus despre Eugen Tomac că ar fi „o alegere potrivită”, dar a adăugat imediat că Grindeanu ar fi „o soluție și mai potrivită”. Mesajul intern din PSD e clar: liderul nu mai poate sta pe margine. „Sperăm la un guvern cât mai repede, sperăm în maxim o săptămână,” a declarat Neacșu.
Kelemen Hunor, președintele UDMR, a dat și el o lovitură loialității. „Eu, dacă aș fi președintele României, aș da pentru PSD posibilitatea de a forma un guvern, fiindcă constituțional așa merge, cei care au cele mai multe voturi.” Acesta a criticat ideea unui govern tehnocrat condus de cineva fără reprezentare parlamentară, numind-o „o invenție politică românească”. Mesajul lui Hunor e până și mai dur decât în aparență: PSD trebuie să-și asume, și dacă cade, președintele merge mai departe la AUR sau PNL.
Jocul politic al așteptării — și riscurile pentru PSD
Ce se întâmplă, de fapt, e un echilibru fragil care amintește de teoria jocurilor. PNL și USR refuză o nouă alianță cu PSD, iar PSD refuză să-și asume oficial guvernarea. Fiecare partid așteaptă ca celălalt să facă primul pas și să suporte costul politic al unei crize de guvernare. Ciprian Ciucu, prim-vicepreședintele PNL, a descris asta foarte bine: un „echilibru de tip Nash”, în care nimeni nu vrea să fie cel care cade.
Dar PSD e în cea mai slabă poziție. De ce? Pentru că el a fost catalizatorul. Dacă nu pune în joc un premier din propriile rânduri și o majoritate parlamentară, o să fie acuzat că a sabotajul doar pentru putere internă, fără grijă de responsabilitate publică. Atât Neacșu, cât și alți lideri PSD, vorbesc de o săptămână de termen — adică până în jurul datei de 10 iunie. După aceea, credibilitatea partidului în negociații va fi la pământ.
Ciprian Ciucu a atacat dur: „Bravo vouă, geniilor! Mari bărbați de stat, ați lăsat țara fără guvern, dar când este vorba despre soluții și asumare dispăreți ca măgarii în ceață.” E o critică care atinge un punct vulnerabil: PSD a găsit energii să schimbe coaliția, dar pare să nu găsească curaj pentru pasul final.
Realitatea constituțională e simplă. PSD are cele mai multe mandate după alegeri. Conform procedurii, președintele are obligația să înceapă oferta de premier cu partidul cu cea mai mare reprezentare parlamentară. PSD poate refuza, dar atunci riscul unui impas de trei-patru săptămâni crește exponențial, iar duritatea criticilor asupra sa va escalada.
Termenul crucial e următoarele șapte zile. Sorin Grindeanu trebuie să decidă: fie acceptă mandatul și încearcă o majoritate, fie rămâne în umbră și PSD plătește prețul politic. PNL și UDMR, pentru moment, au pus cărțile pe masă. Acum vine rândul PSD să joace.