„Dacă există țări care nu sunt sigure dacă să exporte benzină către Rusia, discuțiile despre sancțiuni le-ar putea ajuta să decidă să nu o facă”, a declarat Vladyslav Vlasiuk, comisarul ucrainean pentru sancțiuni, vineri, în fața jurnaliștilor. Scenariul e clar: Moscova, lovită repetat în rafinării, a început să importe combustibil din cel puțin trei surse externe — o vulnerabilitate pe care Kievul vrea acum s-o transforme în pârghie diplomatică.
Realitatea pentru Rusia? Penuria de combustibil. Da, chiar asta — o țară care exportă petrol de decenii se confruntă acum cu o penurie reală pe piața internă. Atacurile ucrainene asupra rafinăriilor și depozitelor de petrol au redus stocurile la nivel național, iar autoritățile au fost nevoite să impună restricții de distribuție în majoritatea regiunilor. Cozile la benzinării? Au devenit fenomen vizibil, documentat public, ceea ce conferă problemei o dimensiune politică internă pe care Kremlinul nu și-o poate permite pur și simplu să o ignore.
Răspunsul Moscovei a fost rapid. Pragmatic. Viceprim-ministrul rus Alexander Novak a confirmat duminică că Rusia importă deja între 100.000 și 150.000 de tone metrice de benzină pe lună din Belarus. Apoi a venit India — și asta e partea care stânjenește pe toată lumea (de fapt, să fim sinceri, asta ar trebui să stânjenească pe UE mai mult decât o face). Reuters citează surse din industrie: cel puțin 60.000 de tone au sosit din India pe cale maritimă în această săptămână, două petroliere, fiecare transportând între 30.000 și 40.000 de tone, se aflau încă în drum spre porturile rusești. Kazahstanul a semnat, la rândul său, un acord de furnizare a aproximativ 50.000 de tone în iulie și august. Cifra totală? Depășește 200.000 de tone în mai puțin de două luni.
Reacțiile Comisiei Europene și presiunea Kievului pentru sancțiuni noi
Vlasiuk a precizat că a discutat cu Comisia Europeană, joi, exact despre această schimbare de comportament a Rusiei. Exporturile rusești de produse petroliere sunt deja restricționate etic prin sancțiunile occidentale existente, însă importurile — acelea nu sunt acoperite de același cadru. Asta e gaura prin care trece tot. Mecanismul pe care Ucraina îl propune ar viza exact ungiul ăsta mort: o „reacție legată de sancțiuni” care să descurajeze guvernele terțe să aprovizioneze Rusia cu combustibil, sub amenințarea unor consecințe comerciale sau financiare din partea UE. Detaliile tehnice? Doar că nu au fost făcute publice.
Și mai e ceva. Cazul Kazahstanului este cel mai delicat din punct de vedere politic: Astana este membră a Organizației de Cooperare de la Shanghai, menține relații economice strânse cu Moscova și nu a aderat la niciun regim de sancțiuni occidentale. Presiunea Kievului asupra UE de a acționa împotriva unui astfel de partener al Rusiei testează, în fond, cât de departe sunt statele membre dispuse să meargă cu extrateritorialitatea sancțiunilor. E un subiect care a generat tensiuni chiar și între aliații occidentali când a fost aplicat în alte contexte, inclusiv în cazul sancțiunilor americane împotriva Iranului.
Detaliul care schimbă tot: India. New Delhi este al treilea partener comercial al UE și nu poate fi abordat prin același limbaj folosit față de actori mai mici. Bruxelles-ul cu Kievul — e o situație complicată. Dacă vor răspunde cu un mecanism care vizează indirect exporturile indiene, reacția Indiei ar putea complica negocierile pentru acordul de liber schimb UE-India, aflat deja în impas după ani de runde eșuate. Decizia Comisiei Europene — dacă va exista una formalizată — este așteptată în contextul negocierilor pentru al paisprezecelea pachet de sancțiuni, discutat în această perioadă la Bruxelles. Ce va face UE cu o Rusie care și-a găsit noi conducte de supraviețuire economică, fără să atingă granițele blocului? Rămâne întrebarea la care niciun oficial n-a dat încă un răspuns public care să merite crezut.