Liviu Guță a rupt tăcerea după mai bine de un an și jumătate în care nu a mai apărut nicăieri. Artistul spune că, din 2020 încoace, a trăit un coșmar pe care nu și l-ar fi imaginat posibil: numele i-a fost furat, piesele i-au fost revendicate de alții, iar banii din vizualizări s-au dus în conturi pe care nu le controlează.
Nu e o poveste despre o pauză artistică și nici despre epuizare. E o poveste despre cum poate fi șters cineva din propria carieră fără ca lumea din jur să înțeleagă ce se întâmplă. Liviu Guță a intrat în lumea manelelor la sfârșitul anilor ’90 și a adunat, de-a lungul carierei, milioane de ascultători. Era un nume care nu avea nevoie de introducere. Exact de aceea, dispariția lui din 2020 încoace a fost greu de explicat pentru fanii care îl urmăreau. Unii au crezut că s-a retras. Alții, că are probleme de sănătate. Puțini au bănuit că adevărul era altfel.
Șase ani de contestații și mailuri
Din declarațiile făcute recent în mediul online, Guță descrie o perioadă de șase ani în care a luptat aproape singur cu un sistem pe care îl consideră organizat împotriva lui. „Din 2020 până în ziua de azi, am stat să văd ce mi se întâmplă. Am trimis mail-uri, am făcut contestații peste contestații, am verificat fiecare piesă, platformă, cont. Cu cât verificam mai mult, cu atât descopeream ceva mai grav. Mi-au furat numele, mi l-au revendicat, deși este marcă înregistrată. Piesele mele sunt peste tot, dar nu așa cum le-am făcut eu. Vizualizările și banii se duc în altă parte. Mi se schimbă numele la piese, pozele, coperțile. Sunt redistribuite de entități fantome. Am ajuns în situația în care eu apar greșit peste tot. Există conturi false pe numele meu, care apar cu bifă, ca fiind verificate. Adică, eu trebuie să demonstrez că sunt eu. Am trăit ceva ce nu credeam că este posibil”, a declarat artistul.
Ce descrie Guță nu este o situație izolată în industria muzicală digitală. Platformele de streaming și rețelele sociale au sisteme de revendicare a conținutului care, în teorie, protejează drepturile de autor, dar în practică pot fi exploatate. Un cont sau o entitate care depune o revendicare pe o piesă poate redirecționa veniturile generate de acea piesă până la soluționarea disputei, iar procesul poate dura luni sau chiar ani. Când vorbim de un artist cu un catalog mare și un nume cunoscut, efectul se multiplică.
Conturi false verificate și două preinfarcturi
Și mai grav decât pierderea financiară este ce descrie Guță ca impact asupra identității sale publice. Conturile false cu bifă de verificare — tocmai simbolul care ar trebui să garanteze autenticitatea — au creat o situație absurdă: artistul original trebuie să demonstreze că există. „Am trăit asta, doar pentru ca oamenii să creadă că nu mai sunt în actualitate. Vă dați seama să ai o viață întreagă în spate și sistemul să te facă să pari inexistent? Am primit un mesaj de la cineva care a spus că eu nu exist. Tot eu trebuie să demonstrez cine sunt! Mi s-au făcut revendicări pe piese. Eu urc piesa, altcineva o revendică. Toate aceste lucruri nu sunt întâmplătoare. Există rețele care fac asta. Am făcut două preinfarcturi din cauza asta. În România, industria muzicală nu este ceea ce credeți voi”, a adăugat el.
Două preinfarcturi. Asta înseamnă că presiunea nu a rămas la nivel administrativ sau financiar. A intrat în corp.
Ce înseamnă asta pentru Liviu Guță și pentru alții ca el
Cazul Liviu Guță ridică o problemă pe care industria muzicală românească o ignoră în continuare: nu există un mecanism eficient de protecție pentru artiștii care nu au un label puternic în spate. Când cineva îți revendică piesele pe o platformă internațională, procesul de recuperare e lung, costisitor și, de cele mai multe ori, dus pe cont propriu. Guță spune că nu renunță și că va continua să lupte. Nu a anunțat un termen concret pentru revenirea muzicală, dar a transmis că urmează să facă publice mai multe detalii despre rețelele pe care le acuză.
Rămâne o întrebare deschisă: câți alți artiști trec prin același lucru și nu ajung să vorbească despre asta?