„De micuț o fost atâta de cuminte, nu m-o supărat cu nimica.” Floarea Bolojan, 87 de ani, mama premierului Ilie Bolojan, trăiește în satul Birtin, comuna Vadu Crișului, la aproape 60 de kilometri de Oradea — departe de Parlament și de moțiunile de cenzură.
Ziua în care deputații și senatorii dezbăteau soarta guvernului condus de fiul ei, Floarea stătea în aceeași casă pe care a ridicat-o alături de soțul ei, în același sat în care l-a crescut pe Ilie. Nu căuta reflectoarele. Nu le-a căutat niciodată. Povestea ei, spusă în interviuri rare, e despre apa de izvor, munca la câmp și un copil care nu i-a dat niciodată de furcă. Același tip de disciplină care, spune ea, i-a rămas fiului și după ce a intrat în politică.
Portretul unui copil cuminte din Bihor
Floarea Bolojan nu descrie un om excepțional. Descrie un copil calm, care evita conflictele și prefera liniștea casei agitației din jur. „Ilie seamănă mai mult cu mine și cu tata”, spune ea — și în această frază scurtă e poate cel mai sincer portret pe care un om politic îl poate primi: unul venit de acasă, de la mama, fără niciun interes electoral în spate.
Contrastul e greu de ignorat. Același om despre care mama spune că nu i-a dat niciodată de furcă era, în acele zile, în mijlocul uneia dintre cele mai dure bătălii parlamentare recente. Moțiunea de cenzură, negocierile, presiunile — toate se desfășurau la sute de kilometri de Birtin, într-o lume pe care Floarea Bolojan o privește de la distanță, cu aceeași liniște cu care privește orice altceva.
Durerea care l-a precedat pe Ilie
Există un episod pe care mama premierului îl povestește cu vocea scăzută. Înainte de nașterea lui Ilie, familia a pierdut un copil la nouă luni și trei zile. „Am mai avut un băiat după primul. Și-o murit, la 9 luni și 3 zile… și m-am supărat, că am zis că poate o muri și aista.” Această pierdere a schimbat ceva în felul în care Floarea l-a crescut pe Ilie — grija era mai mare, atenția mai concentrată. Nu apăsătoare, ci prezentă.
Povestea unui copil pierdut nu e un detaliu de culoare. E rădăcina din care crește tot restul. Poate că tocmai din această grijă sporită s-a format disciplina despre care Floarea vorbește astăzi cu atâta naturalețe, fără să conștientizeze că spune, de fapt, ceva despre mecanismul din spatele unui caracter.
Valorile din Birtin și ce rămâne din ele
Ritmul vieții din Birtin nu s-a schimbat prea mult de-a lungul deceniilor. Apa de izvor „îți dă putere”, munca e o datorie, nu o povară, iar modestia nu e o strategie comunicată — e o regulă de viață transmisă fără cuvinte mari. Floarea Bolojan nu vorbește despre principii abstracte. Vorbește despre cum se trăiește, concret, zi de zi.
Și mai e ceva. Unele caracteristici pe care observatorii politici i le atribuie lui Ilie Bolojan — austeritatea, lipsa exceselor, stilul direct — seamănă izbitor cu portretul din Birtin. Parlamentul urmează să clarifice în perioada următoare soarta guvernului, prin procedurile constituționale în curs. Până atunci, în satul Birtin, Floarea Bolojan continuă același ritm de zeci de ani. Mama lui Ilie Bolojan nu știe ce va decide Parlamentul. Știe că fiul ei e cuminte. Uneori, asta e singura judecată care contează cu adevărat.