Nicușor Dan a apelat la o strategie de ultimă instanță: a chemat la masă toți liderii politici majori pentru a încerca deblocarea crizei care a paralizat guvernarea. Decizia vine după două încercări eșuate de a forma un cabinet investit, iar țara rămâne într-o perioadă de interimat care se lungește periculos.
Criza a eclatat pe 5 mai, când moțiunea de cenzură inițiată de PSD și AUR a trecut în Parlament. Guvernul condus de Ilie Bolojan a căzut, lăsând țara fără guvern plin. Președintele și-a asumat sarcina de a găsi o soluție, dar pista s-a dovedit mult mai înclâncșată decât spera oricine.
Prima desemnare a fost pe Eugen Tomac, anunțată pe 4 iunie. Liderul PNL părea o alegere echilibrată, dar zece zile mai târziu, Tomac și-a depus mandatul în mod neașteptat. Nu s-a dus nici măcar la vot în Parlament, invocând imposibilitatea de a construi o majoritate. Apoi a venit rândul lui Adrian Veștea, vicepreședintele PNL, desemnat pe 14 iunie. Veștea a prezentat un cabinet, dar aici a venit lovitura: pe 22 iunie, guvernul a fost respins cu doar 189 de voturi în favoarea, departe de pragul de 233 necesar.
Două eșecuri în rând. Două încercări care s-au dovedit a fi calcule greșite ale forțelor politice și ale capacității acestora de a se alinia. Nicușor Dan a refuzat o a treia desemnare și, în schimb, a transmis un semnal clar partidelor: găsiți voi o soluție sau rămâneți responsabili pentru paraliza guvernamentală.
Consultările de la Cotroceni, demonstrație de presiune asupra partidelor
Această consulta convocată de președinte nu e o simplă reuniune de lucru. E o ultimă demonstrație de presiune politică. Nicușor Dan, cu această manevră, pune partidele în poziția de a trebui să-și asume răspunderea publică. Dacă nu izbutesc să ajungă la o înțelegere, va fi cristal clar pentru electorat cine a blocat țara. În culisele Cotrocenilor, calculele sunt precise: PSD și PNL dețin majorități separate, dar împreună nu se mișcă ușor. AUR și alte grupuri mici joacă rolurile lor de șantajisti tactici. Fiecare participant intră cu o listă de pretenții: posturi ministeriale, influență asupra politicii viitoare, garanții asupra unor dosare sensibile.
Ziua de azi e un moment de cumpănă. Fie partidele se-nțeleg și produc o majoritate viabilă, fie Nicușor Dan va trebui să ia măsuri extraordinare — și nici el nu are o mulțime de opțiuni în constituție. Fie noi alegeri, fie o soluție care să nu necesite o învestire formală în Parlament. Ceea ce se-ntâmplă acum nu e doar un moment de rutină legislativă. E o lecție asupra fragmentării claselor politice românești. Când nu mai sunt doi-trei jucători care pot spune o vorbă și în care o ascultă ceilalți, gouvernanța devine o ecuație nerezolvată. Și electoratul, în sfârșit, o simte din plin: taxe instabilitate, investiții care se-ntârzie, reforme care nu se implementează.
Următoarele zile sunt decisive. Dacă consultările de la Cotroceni produc un acord și o majoritate viabilă, criza se-ncheie relativ rapid. Dacă nu, vara asta va fi marcată de o guvernare în derivă. Ceea ce se-ntâmplă nu e doar o problemă a elitelor — e o problemă care lovește salarii, investiții și încrederea oamenilor în instituții.