Când Alexandra Cârstea a văzut nota 9,95 la Geografie, nu s-a resentit. S-a gândit altfel: am făcut totul corect, de ce nu verific? Riscul era real — notele la contestație puteau scădea, nu cresc. Doar că Alexandra a avut curaj și ceva mai presus: convingerea că nu greșise. Trei eleve din Prahova au depus contestații la BAC și au ajuns la 10, dar povestea lor spune ceva mai adânc despre ce se întâmplă când un adolescent se știe pe sine mai bine decât se crede sistemul.
Absolventă de filologie la Colegiul Național I.L. Caragiale din Ploiești, Alexandra a contestat două note: 9,55 la Istorie și 9,95 la Geografie. La Română, deja avusese 10. „M-am consultat cu profesorii, am văzut baremul și am știut că merită să contest rezultatul, întrucât nu am identificat nicio greșeală”, a povestit ea. Nu era bravadă — era informare. Alexandra urmase baremurile oficial publicate, analizase răspunsurile, discutase cu oameni care știu cum se notează. Apoi a zis „o iau pe mea”.
Emoția a venit doar după. „Am avut ceva emoții, fiindcă notele puteau fi mai mici. Simt o bucurie enormă însă când văd că am riscat și am câștigat”, a mărturisit ea. Contestația a dus nota la Geografie la 10. Iar la Istorie a devenit și ea 10. Două „5 sutimi” transformate în două zerouri prin simplul fapt că o elevă a îndrăznit să creadă propriei munci.
Ce a făcut-o pe Alexandra diferită? Patru ani de învățare constantă, spune ea. Nu improvizări înainte de bac, ci o construcție metodică. Și o pasiune concretă: limba franceză. Ea a câștigat premiul 2 la Olimpiada Națională de Cluj-Napoca (2023) și premiul 3 la Olimpiada Națională de la Iași (2024). Asta e ceva mai mult decât „am învățat”.
Planurile ei sunt clare: Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, apoi carieră ca învățătoare sau profesoară. Nu e ambiguă, nu se-ntinde în zece direcții. Știe ce vrea și muncește pentru asta. Media 10 nu e destinația — e doar confirmarea unui proces.
Dar Alexandra nu e singură în povestea asta. Mihaela Denisa Neculaiu, absolventă de filologie la Colegiul Național Nicolae Grigorescu din Câmpina, a depus contestație la Logică după ce primise 9,90. Rezultatul: 10. Și ea a emoționat — a plâns de bucurie când a văzut. „Puteam să iau o notă mai mică decât 9,90, cât am avut inițial. Am riscat însă, iar acum cel mai mult mă bucur că am reușit să-mi fac mândri părinții, mai ales pe tatăl meu”, a spus Mihaela. Și vrea și ea să devină profesoară de limba și literatură română.
A treia e Daria Popescu, absolventă de mate-info la C.N. Mihai Viteazul din Ploiești. Ea a contestat nota la Română — inițial 9,05. „Nu m-a îndemnat nimeni să contest nota. A fost exclusiv decizia mea. M-am bazat pe ceea ce știam că am făcut. Știu că la proba de Română, corectarea poate fi subiectivă, însă mi-am asumat”, a declarat Daria. După reevaluare, nota a devenit 10.
Ceea ce e remarcabil aici nu e doar că trei eleve au luat 10. E că au RISCAT pentru asta. Și au câștigat. În epoca în care mulți adolescenți se cred pierduți la prima dificultate, aceste trei știau ceva despre ele: că mereau să verifice, că greșeala nu era a lor, că meritau să conteste. Nu e presunție — e autoevaluare realistă.
Daria a urmat o cale și mai inedită după asta. Cu media 10 la bac, a fost admisă la universități din SUA, Italia, Franța și Elveția. A ales Cornell University din New York. Asta nu e doar succes academic — e o emigrare către o oportunitate care nu exista în România, măcar nu în forma aia.
Ce spun aceste trei povești, de fapt? Că sistemul de bacalaureat nu e atât de infailibil cum pare. Și că dacă ești sigur de munca ta, uneori contestația nu e labă în gol — e o mișcare calculată. Riscul există, da. Dar încrederea în sine plus pregătire reală poate să-l transforme în avantaj. Asta e lecția care rămâne: nu e curaj orb, e curaj informat.