„Tocmai pentru că actuala coaliție evită dezbaterile serioase despre reformele majore ale statului, consider necesar ca aceste teme să fie aduse oficial în Parlament”, a declarat deputatul Tudor Benga, inițiatorul proiectului. Un proiect de lege înregistrat pe 15 ianuarie 2026 propune cel mai amplu cutremur administrativ din ultimele decenii: numărul județelor ar scădea de la 41 la 12, iar sute de primării cu populație sub pragul minim ar dispărea prin comasare.
Documentul are la origine o propunere a Camerei de Comerț și Industrie a României, preluată și transformată în inițiativă legislativă de deputatul Tudor Benga. Proiectul urmează să intre în dezbatere parlamentară, iar calendarul nu e fixat încă.
De ce 12 județe și nu altă cifră
Cifra de 12 județe nu e aleatorie. Proiectul are în vedere reorganizarea pe baza marilor regiuni istorice, cu ajustări care țin cont de realitățile economice actuale: mobilitatea populației, fluxurile comerciale și logistice, capacitatea fiscală a unităților teritoriale. Practic, s-ar reveni la o logică administrativă pe care România o avusese înainte de reorganizarea din 1968, când Nicolae Ceaușescu a spart regiunile în 39 de județe mici tocmai pentru a slăbi centrele de putere locale.
Și mai e ceva, un detaliu care privește direct mii de localități: proiectul stabilește un prag minim de 10.000 de locuitori pentru orașe și de 5.000 pentru comune. România are astăzi sute de comune cu câteva sute de suflete și zeci de orașe cu populație sub 5.000. Toate acestea ar intra în proceduri de comasare cu unitățile vecine. Primarii, consilierii locali, aparatul funcționăresc — tot ce s-a construit în aceste structuri ar trebui remodelat.
De ce clasa politică a evitat subiectul ani de zile
Benga susține că tocmai acesta e și motivul pentru care subiectul e evitat sistematic. O primărie înseamnă posturi, influență, voturi. Partidele mari au toate motivele să mențină actuala fărâmițare administrativă, care le dă control teritorial granulat. Reforma ar concentra puterea în unități mai mari, mai greu de controlat prin rețele de clientelă locală.
Reducerea risipei bugetare este argumentul central al proiectului. România cheltuiește resurse considerabile pentru a menține funcțional un aparat administrativ supradimensionat, distribuit în localități fără masa critică de cetățeni sau baza fiscală pentru a funcționa autonom. Fondurile europene sunt un alt unghi: unitățile mici nu au capacitatea tehnică și umană să pregătească și să implementeze proiecte complexe, ceea ce explică parțial rata de absorbție slabă din unele zone. Reorganizarea administrativ-teritorială a fost discutată în rapoarte ale Băncii Mondiale și ale Comisiei Europene de mai bine de 15 ani — niciun scenariu nu a ajuns vreodată la vot. Acesta e primul proiect de lege concret, cu cifre și praguri asumate, depus formal în legislativ.
Ce urmează și de ce contează răspunsul coaliției
Că proiectul va trece sau nu, e o altă discuție. Coaliția de guvernare nu a dat niciun semnal că ar susține o reformă de această amploare, iar grupurile de interese locale au toate instrumentele politice necesare să blocheze dezbaterea în comisii. Dar simpla lui înregistrare la Parlament obligă partidele să-și declare poziția — tocmai asta pare să fie calculul deputatului Benga.
Dezbaterea parlamentară ar putea începe în primele luni ale anului, dacă proiectul trece de etapa comisiilor. Termenul real depinde de voința coaliției de a-l pune pe ordinea de zi. Dacă va fi îngropat în comisii sau trimis la raport fără dezbatere publică, asta va spune mai mult despre starea reformei în România decât orice declarație oficială.