„Mucenicii Tai, Doamne, intru nevoinţele lor, cununile nestricaciunii au dobandit de la Tine” – aceasta rugaciune, rostita de milioane de credinciosi ortodocsi, resuena in fiecare 10 iulie cand Biserica Ortodoxa il cinsteste pe Sfintii 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei. O zi de post dedicata celor care au preferat moartea ingenuncheati decat rinegarea credintei lor.
Istorie aproape 1.700 de ani, acesti oameni au trait intr-o perioada a unor persecutii necrutatoare. Era timpul imparatului Liciniu, care a domnit intre 308 si 324 dupa Hristos, perioada marcata de un conflict brutal intre puterea paga si credinciosii crestini. Liciniu nu tolerase credinta in Hristos. Pentru el, credinciosii erau dussmani ai statului, perturatori ai ordinii. Cei 45 de mucenici au refuzat sa se inchine idolilor si au platit cu viata.
Chinurile la care au fost supusi sunt descrise in traditia bisericeasca cu cruzime crudă. Au primit lovituri cumplite, au fost arsi, li s-au taiat mainile si picioarele. Inregistrarea lor in Martirolog nu-i pune in rezumat pentru ca aveau ceva special – rabdarea lor a ramas neclintita. Nici o durere nu i-a facut sa renege. Dupa moarte, trupurile lor au fost aruncate in raul Lices, dar credinciosi ai vremii au reusit sa le recupereze si sa le aseze cu demnitate.
Ceea ce face aceasta poveste importanta pentru astazi nu-i doar trecutul. Aici intervine partea care legana. Biserica Ortodoxa a ridicat o biserica in cinstea acestor mucenici in Nicopolea, locul care a devenit centru de pelerinaj si rugaciune pentru secole. In calendarul liturgic al Bisericii, ziua lor ramane o marca clara: o zi de post, nu de mancare boanta, ci de reculegere, de rugaciune, de interiorizare.
Cum se pastreaza ziua Sfintilor 45 de Mucenici
Credinciosii care pastreaza postul in 10 iulie fac asta nu din obligatie stearpa, ci din dorinta de a se conecta cu o traditie profunda. Rostesc rugaciunile inchinata acestor sfinti, cerand mijlocire pentru sanatate, pace sufleteasca, intarire in greutati. Rugaciunile nu sunt vagi – sunt foarte precis construite, cu versete si stihuri din psalmii bisericesti, cu o limba rituala care pastreaza aceeasi forma de secole.
Pe aceeasi zi, Biserica mai pune pomenirea altor martiri. Sfantul Vianor si Sfantul Siluan – doi oameni legati prin tragedia aceleiasi epoci. Vianor a suferit chinuri cumplite. Siluan, martor la patimile lui Vianor, s-a convertit pe loc si a devenit si el martirul. Limba i-a fost taita, capul i-a fost taiat. Si Sfantul Apolonie din Sardia – rastignit pentru ca a marturisit cu indrazneala credinta in Hristos. Fiind 10 iulie, calendarul mai aminteste de o tragedie mai tarda, dar la fel de dureroasa: 10.000 de parinti din pustiile Egiptului, monahi care duceau viata de rugaciune in Muntele Pilisiei. Au fost ucisi la porunca unui arhiepiscop al Alexandriei intr-un incendiu deliberat – o persecutie interna a Bisericii, lucru care arata ca suferintele nu-s venit doar de la pasa, ci si din neintelegeri adanci in interiorul credinciosi.
Ce urmează pentru credinciosi in ziua aceasta? Daca doresc, pot merge la Sfanta Liturghie. Cu siguranta vor rostit aceste rugaciuni. Vor pastra postul – ceea ce inseamna, dupa practica ortodoxa, abtinere de la carne, lapte si ou. Este un act de solidaritate duhovniceasca cu cei care au suferit, o trezire la gânduri mai inalte. Pentru multi, e doar o zi in calendar. Pentru altii, e o punte viva spre o istorie care nu-si pierde insemnatatea.