„Șantierul arheologic de la Halmyris a fost deschis în 1981, dar primele elemente ale bazilicii le-am descoperit în anul 2000,” spune Mihail Zahariade, cercetător principal la Institutul de Arheologie din București. Declarația aceasta, liniștit științifică, mască de fapt o descoperire care a readus din uitare doi dintre cei mai vechi martiri ai creștinismului pe pământul românesc: Sfinții Epictet și Astion.
Istoria lor nu este o legendă teoretică, ci o cronologie preciză. Anul 290 al erei noastre. Locul: Halmyris, o veche cetate pe malul Dunării. Epictet era preot originar din Răsărit, cunoscut pentru darul de a vindeca orbii și demonizații. Astion era nepotul unui senator roman care se convertise la creștinism după ce îl întâlnise pe preot și hotar rămase să-l urmeze. Cei doi nu tăceau. Dădeau cu vorbele sfinte, îi îndemnau pe cetățeni să renunțe la zei și să primească credința noului Hristos.
Comandantul Latronianus a acționat rapid. Ordinul a fost simplu: arestare, temniță, și apoi chinuri sistematice. Tortura n-a pliat refuzul lor. Nici foamea timp de treizeci de zile. Latronianus a rezolvat pe calea cea mai directă: decapitare. Astion a fost executat primul, apoi Epictet. Tradițiile vorbesc despre trupurile lor „albe ca zăpada” și despre cei care se atingeau și se vindecau de orice boală. După Edictul de la Milan din 313 — momentul când creștinismul deveni oficial în imperiu — moaștele fuseseră depuse în cripta bazilicii episcopale din Halmyris. Apoi au dispărut din istoria scrisă timp de aproape 1.700 de ani.
Zahariade și soția sa, restauratoare la Muzeul Național de Istorie, au avut o intuiție diferită de alți arheologi. Nu au săpat la suprafață. Au făcut o secțiune intenționată în ruinele cetății, bănuind că sfintele moaște se-nfoiau undeva adânc. Pe 15 august 2001, pământul a cedat. Din groază prăbușită au ieșit primele semne ale criptei martirice. Peretele estic purta încă inscripție în limba greacă: fragmente spuneau „martirii lui Hristos”, Astion, și urme ale verbului care înseamnă „a lovi”. Dovezile erau acolo, incontestabile, după aproape două milenii.
Unde se află astazi și cum sunt cinstiți
Moaștele Sfinților Epictet și Astion reposează acum la Mănăstirea Halmyris din Constanța. Catedrala Arhiepiscopală din același oraș păstrează doar câteva particule din sfintele moaște. Miercuri, 8 iulie 2026, Biserica Ortodoxă marchează ziua lor cu cruce albastră în calendar — semn de sărbătoare. Pentru credincioșii care se confruntă cu boli grave, există o rugăciune specifică în care se cere ocrotirii celor doi: „Sfintilor Mucenici Epictet și Astion, căutați acum spre noi, cei ce cu umilință cădem înaintea sfintei voastre icoane… rugați-vă Acestuia să ne izbavească de toate necazurile și primejdiile.”
Ceea ce se vede aici nu este doar religie în sens abstract. Este arheologie vie, mărturie fizică despre cum a pătimit creștinismul timpuriu pe teritoriul României. Acei martiri nu sunt abstracții învechite sau figuri mitologice — sunt oameni reali, cu vremi și locuri cunoscute, ale căror urme au fost regăsite de cineva care a crezut în intuiție și a săpat adânc în pământul Dobrogei. Descoperirea de acum peste două decenii rămâne unul dintre cele mai semnificative argumente că România nu doar crede, ci și știe de unde vine creința ei.