Armata SUA a încheiat joi dimineața, la ora 4:00 ora României, o nouă serie de atacuri asupra Iranului, la ordinul președintelui Donald Trump. Printre ținte s-au numărat capitala Teheran, portul Bandar Abbas și Insula Tunb Mare. Oficialii iranieni anunță peste 35 de morți și peste 300 de răniți. Acordul provizoriu de încetare a focului, negociat în zilele anterioare, a căzut.
Comandamentul Central al SUA, CENTCOM, a confirmat operațiunea pe rețeaua X, precizând că forțele americane au vizat „centre de comandă iraniene, baze de apărare aeriană, capacități de rachete și drone, precum și instalații de supraveghere a coastei”. Scopul declarat: reducerea capacității Iranului de a amenința navele comerciale care tranzitează Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai aglomerate rute maritime din lume. Fără libera trecere prin Ormuz, aproximativ 20% din exporturile globale de petrol nu au cum ajunge pe piețe.
Ce au vizat SUA: de la Teheran la bazele de rachete din Semnan
Seria de atacuri a durat aproximativ 90 de minute și a inclus lovituri asupra Insulei Tunb Mare, unde Iranul deține baze de apărare de coastă și rampe de rachete de croazieră. Muniția utilizată a fost de precizie, precizează CENTCOM. Presa de stat iraniană adaugă că au fost lovite și obiective din provincia Semnan, unde Teheranul își dezvoltă programul spațial și fabrică rachete balistice. Dacă această informație se confirmă, înseamnă că SUA au vizat infrastructura strategică pe termen lung a Iranului, nu doar capacitățile militare imediate.
Atacurile nu au venit izolat. În zilele anterioare, SUA intensificaseră presiunea în nordul Iranului și loviseră o navă care încerca să forțeze blocada navală americană impusă Republicii Islamice. Ca răspuns, Iranul atacase Bahrainul și Kuweitul cu rachete și drone. Escaladarea aceasta pas cu pas a dinamitat acordul provizoriu negociat cu câteva zile înainte, care prevedea o pauză în ostilități. A rezistat mai puțin de o săptămână.
Iranul amenință să taie exporturile de energie din întreaga regiune
Teheranul a răspuns la noile lovituri prin amenințări directe la adresa aprovizionării cu energie. Gardienii Revoluției au avertizat că vor opri toate transporturile de petrol și gaze din Orientul Mijlociu dacă blocada americană continuă, formulând-o fără echivoc: „Exportul de petrol și gaze din regiune va fi fie pentru toată lumea, fie pentru nimeni.” O declarație de tipul acesta, venită de la Gardieni, nu e retorică goală — ei controlează efectiv o parte din infrastructura maritimă a Iranului și au capacitatea de a lansa atacuri asupra tancurilor petroliere din Golf.
Președintele parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a mers mai departe: țara sa este pregătită de război dacă Washingtonul nu respectă termenii acordului temporar. Trump, vorbind la Colegiul de Război al Armatei SUA din Pennsylvania, a răspuns ambiguu: „Vom afla dacă vom ajunge la o înțelegere cu ei sau dacă pur și simplu vom pune capăt conflictului.” Menține presiunea militară activă tocmai pentru a nu pierde pârghii la o eventuală masă a tratativelor — numai că, între timp, oamenii mor și o regiune întreagă stă cu respirația tăiată.
Ce urmează: negocieri sub presiune și miza Strâmtorii Ormuz pentru prețul petrolului
Loviturile asupra provinciei Semnan indică o schimbare de doctrină. SUA nu mai lovesc doar capacitățile militare tactice, ci și infrastructura de dezvoltare a rachetelor. Indiferent de orice acord pe termen scurt, Washingtonul urmărește să degradeze puterea iraniană pe termen lung — ceea ce face orice negociere mult mai complicată pentru Teheran.
Negocierile pentru un nou acord de oprire a focului sunt așteptate să fie reluate în zilele următoare, iar miza centrală rămâne controlul Strâmtorii Ormuz. Dacă Gardienii Revoluției trec de la amenințări la fapte și blochează traficul din Golf, efectele se vor simți rapid la pompele de benzină din toată lumea, inclusiv din România. Nu e un scenariu îndepărtat — e opțiunea pe care Teheranul o pune deja pe masă.