Din 2 august 2025, orice firmă care folosește inteligența artificială pentru a comunica cu clienții sau pentru a produce conținut are o obligație nouă: să spună clar că e vorba de AI. Regula vine din Regulamentul european privind inteligența artificială și se aplică deopotrivă marilor platforme și micilor antreprenori din România. Cei care nu se conformează intră direct în vizorul autorităților europene.
Până acum, un robot putea să-ți răspundă la o solicitare, să-ți scrie un e-mail sau să-ți genereze o melodie fără ca tu să știi că la celălalt capăt nu e niciun om. De la 2 august, asta nu mai e permis.
Cine are obligații și ce anume trebuie să facă
Noile reguli vizează două categorii distincte. Prima: furnizorii de servicii AI — platformele de tipul ChatGPT sau Gemini, care dezvoltă și oferă aceste unelte. A doua: operatorii, adică firmele și antreprenorii care integrează AI-ul în propriile servicii — de la un cabinet medical care folosește un chatbot pentru programări, până la o agenție de comunicare care produce texte automat pentru clienți.
Concret, obligația lor este una singură, dar cu greutate: să informeze utilizatorul, în mod clar și la momentul interacțiunii, că are de-a face cu conținut generat de inteligența artificială. Nu undeva în termenii și condițiile pe care nimeni nu le citește, ci acolo unde omul vede sau aude mesajul. Mihai, un antreprenor care folosește AI zilnic pentru a produce conținut pentru clienți, a spus deschis că tehnologia i-a permis „să devină mai productiv, să elimine erorile umane și să gestioneze un număr mai mare de clienți”. A recunoscut că a renunțat la unii angajați după ce a introdus AI-ul în fluxul de lucru. Pentru el, noile reguli sunt un pas firesc: sporesc încrederea și forțează autenticitatea în comunicare.
Ce trebuie marcat și ce rămâne scutit
Lista tipurilor de conținut care trebuie etichetat e mai lungă decât ar crede mulți: chatboți și asistenți virtuali folosiți în servicii de suport sau programări, texte create cu ajutorul AI, deepfake-uri și orice conținut AI legat de subiecte de interes public — inclusiv materiale despre alegeri.
Există și excepții, iar ele contează. Dacă un jurnalist sau un copywriter folosește un program AI doar pentru corectură gramaticală sau pentru a edita un text scris de el, acel conținut nu trebuie marcat. Logica e clară: vocea rămâne umană, AI-ul e doar un instrument de finisare, nu autorul. Distincția dintre „creat de AI” și „editat cu ajutorul AI” va fi, în practică, una dintre cele mai complicate de aplicat. Cine și cum verifică dacă un text a fost generat integral sau doar ajustat? Regulamentul lasă autorităților naționale sarcina de a stabili mecanismele de control.
Riscul real pentru cetățeni și ce face Comisia Europeană
Problema cea mai serioasă nu e la nivelul firmelor, ci al oamenilor care primesc conținut AI. Persoanele în vârstă — o categorie masiv reprezentată în audiența online românească — au cele mai mari dificultăți în a recunoaște când interacționează cu un robot. Chiar dacă notificarea apare, ea poate fi ignorată sau neînțeleasă. O bulină mică scrisă „generat de AI” nu înseamnă mare lucru pentru cineva care abia a deprins navigarea pe internet. Pe măsură ce muzica generată de AI, clipurile cu voci sintetice și textele automate inundă spațiul digital, publicul larg va avea tot mai greu să distingă ce e real de ce e fabricat. Reglementarea europeană nu rezolvă această problemă — o face mai transparentă, dar nu o elimină. Pentru a sprijini firmele, Comisia Europeană va înființa Biroul de Asistență pentru Legea AI, un centru dedicat care va oferi explicații și îndrumare organizațiilor în aplicarea legislației.
Termenul de 2 august nu e sugestiv — e obligatoriu. Firmele care nu se conformează intră sub incidența sancțiunilor prevăzute de regulament, care pot ajunge la procente din cifra de afaceri globală. Rămâne o întrebare practică, la care răspunsul va veni din aplicarea concretă a legii: cine anume va verifica, în România, că un antreprenor din Cluj sau din Iași marchează corect conținutul generat de AI? Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații și alte instituții vor trebui să-și definească rolul rapid. Altfel, regula există pe hârtie, dar nu și în realitate.