De la 1 ianuarie 2026, sute de mii de bugetari din România se vor trezi că nu mai au voie să-și ia vacanță cu ajutorul statului. Regulile s-au schimbat, iar plafonul de venit a fost tăiat drastic — de la 8.000 la 6.000 de lei net pe lună. Pentru oricine câștigă mai mult decât atât, voucherul de 800 de lei dispare din buzunar.
Măsura pare să vină din nicăieri, dar are o logică bugetară simplă: România încearcă să facă mai mult cu mai puțin. Voucherele de vacanță nu sunt un drept salarial garantat — sunt o cheltuială condiționată, aprobată anual de Guvern și sub controlul instituției care îți plătește salariul. Dacă plafonul cade, mai puțini oameni sunt eligibili, iar statul cheltuiește mai puțin bani.
Cine cade peste pragul de 6.000 de lei? Practic, oricine nu este la bază de carieră. Un profesor cu 10 ani de experiență. Un infirmier care a prins niște sporuri. Un specialist în administrație locală. Un polițist cu grad. O secretară cu vechime. Pentru ei, beneficiul se evaporă, indiferent cât muncesc în sectorul public.
Tichetele sunt încărcate pe un card electronic și pot fi folosite doar la operatori turistici autorizați din România. Valoarea de 800 de lei trebuie consumată în termen de 12 luni de la încărcare — după aceea, banii pur și simplu se pierd. Nu poți retrage numerarul, nu poți transfera suma, nu poți plăti online dintr-o cafenea pe malul Danubian. Doar turist autorizat, doar în România, doar în anul ăla.
Cine pierде beneficiul și cum se calculează eligibilitatea
Ce înseamnă asta, de fapt, pentru bugetar? Înseamnă că, pentru o parte dintre dumneavoastră, o vacanță de trei-patru zile la mare sau la munte va fi mai scumpă cu 800 de lei. Că acea ștampilă de turist de trei sau cinci stele pe hotel nu va mai putea fi plătită din banii statului. Că diferența pe care o faceți în plus față de colegii puțin plătiți vă costă din pricina unui prag, nu datorită meritului. Instituțiile publice vor distribui voucherele după propriul calendar și buget. Un spital poate decide să le dea în februarie, altul în octombrie. Asta înseamnă că, dacă ești din categoria eligibilă și îți folosești tichetele azi, în ianuarie, vor expira în ianuarie 2027. Dar dacă instituția decide să le dea în noiembrie, expirarea va fi în noiembrie 2027.
Pentru angajații din sectorul privat, situația e cealaltă. Nu au voie să primească vouchere de vacanță din banii statului — pur și simplu nu exista o asemenea obligație. Unii angajatori, mai generoși, acordă tichetele din propria buzunar, dar asta rămâne la latitudinea companiei. Legea nu îi forțează pe patroni și nici nu-i incită. Anul acesta s-a eliminat și contribuția proprie a angajatului — măcar asta. Dar scăderea pragului de venit anulează orice beneficiu al acestei măriri de generozitate.
Ce urmează? În martie sau aprilie 2026, instituțiile vor trimite comunicări interne cu noile condiții și listele celor eligibili. O parte dintre oamenii care au primit vouchere anul trecut vor descoperi că nu se mai califică. Vor fi dezamăgiți, dar recurul va fi greu — decide Guvernul, nu judecătorii, cât e plafonul. Rămâi cu senzația că, în România, a fi undeva la mijloc te costă: nici prea săraci, ca să ai ajutoare sociale, nici prea bogați, ca să nu-ți pese de 800 de lei.