„Statul nu avea unde să le trimită după externare” — asta a declarat Viorel Pașca, 55 de ani din Bihor. DIICOT îl acuză de ceva grav: conducerea unei rețele de centre ilegale timp de șase ani în care au murit 401 persoane cu dizabilități psihice și afecțiuni grave.
Procurorii DIICOT susțin că Pașca a coordonat o grupare infracțională care a funcționat între 2020 și iunie 2026, prin intermediul asociației Dumbrava DPG — Dumnezeu Poartă de Grijă. Centrele din Dumbrava, Tinca și Incești, județul Bihor, nici măcar nu aveau autorizații. Nici personal calificat. Aproximativ 380 de persoane, din diverse zone ale țării, erau cazate acolo când au venit autoritățile.
Cine i-a trimis? Asta e întrebarea pe care dosarul trebuie să o lămurească, pentru că potrivit anchetei, spitale, primării și alte instituții publice ar fi direcționat pacienți și persoane fără adăpost către centrele lui Pașca — locuri care, oficial, nici nu existau în registrele de servicii sociale. Zero autorizație. Prejudiciul? Depășea 13 milioane de lei, adică aproximativ 2,5 milioane de euro — bani încasați din pensii, indemnizații de handicap, donații, sponsorizări și, da, și din ajutoare de înmormântare. Doar că banii pentru înmormântări nu ajungeau la familii — în cele mai multe cazuri, pur și simplu, nu exista nicio familie.
Reacțiile autorităților după destructurarea rețelei din Bihor
Ministerul Muncii a activat o celulă de criză imediat. Ministrul interimar Dragoș Pîslaru a anunțat că autoritățile județene sunt obligate să asigure protecția, îngrijirea și transferul celor aproximativ 380 de persoane găsite în aceste centre către spații autorizate. Departamentul pentru Situații de Urgență, coordonat de Raed Arafat, a mobilizat echipe medicale pentru evaluarea stării de sănătate a beneficiarilor. Ministerul Muncii a confirmat explicit că Viorel Pașca nu deținea nicio acreditare și niciun serviciu social licențiat.
Dar aici e treaba cu adevărat incomodă. Pașca spune în public că nu e liderul unei rețele, ci un om care a umplut o gaură lăsată de stat. Și indiferent dacă-i dăm dreptate sau nu, afirmația asta descrie o problemă pe care România o amână de zeci de ani — sistemul public de îngrijire pentru persoane cu dizabilități severe e cronic subdezvoltat, subfinanțat și incapabil să-și asume cazurile pe care nimeni altcineva nu le dorește. Că în golul acesta s-a instalat o rețea care exploata economic tocmai vulnerabilitatea acestor oameni e o crimă. O crimă. Doar că golul rămâne și după arestări.
Și mai e ceva. Faptul că instituții de stat — spitale, primării — au trimis oameni în centre neautorizate ridică întrebări despre răspunderi instituționale pe care dosarul penal pur și simplu nu le va acoperi.
Ancheta DIICOT continuă. Procurorii vor trebui să stabilească responsabilitățile — inclusiv ale instituțiilor publice care au alimentat rețeaua cu beneficiari. Cele 401 persoane decedate au fost îngropate pe un teren din apropierea unui cimitir greco-catolic. Numele lor nu au apărut în niciun comunicat oficial până acum. Detaliul care schimbă semnificația: România are un sistem penal care va judeca exploatatorii — dar de fapt nu are un răspuns clar pentru cei 380 de oameni care, și după ce vor fi relocați în spații autorizate, vor rămâne exact același tip de povară pe care statul a ales sistematic să o externalizeze.