Miercuri, 1 iulie 2026. Liana Arsenie, președinta Curții de Apel București, și-a ieșit din sărite. A atacat frontal premierul interimar Ilie Bolojan, acuzând că încearcă să-și pună mâna pe instanțele de judecată — și timing-ul nu e întâmplător, fiindcă în aceeași zi Tribunalul București suspendase efectele hotărârii care convocase Congresul PNL din 21 iunie 2026, evenimentul prin care Bolojan și-consolidase controlul asupra partidului.
Tensiuni între magistrați și puterea executivă. Acumulate lunile trecute. Dar ruptura a devenit publică după două decizii care au lovit direct în agenda politică a premierului interimar — Tribunalul București admisese ordonanța președințială prin care 18 lideri PNL, printre care Rareș Bogdan, Lucian Bode, Alina Gorghiu și Sorin Câmpeanu, contestau legalitatea Consiliului Național Extraordinar prin care fusese convocat congresul liberalilor. Concomitent, în județul Bihor, de unde provine Bolojan, procurorii anchetau fapte petrecute la azilele de bătrâni ale omului de afaceri Viorel Pașca — un context care alimenta, în cercurile politice, speculații despre motivele presiunilor asupra justiției.
Ce a acuzat șefa Curții de Apel București
Arsenie nu s-a gândit la cuvinte frumoase. Explicit a spus că acțiunile premierului „ies din masca specifică a constituționalității” și a pus premiul pe comparație cu Rusia: „Acest atac public la puterea judecătorească iese din masca specifică a constituționalității, fiind în afara valorilor statului european, circumscriindu-se mai degrabă unui profil de stat de tip Rusia.” Cuvinte grele. Rar întâlnite în limbajul instituțional românesc, indiferent de context.
Dincolo de retorică? O problemă procedurală. Una concretă. Bolojan anunțase că va sesiza Curtea Constituțională în legătură cu deciziile instanțelor, invocând conflict între puteri — doar că, explică Arsenie, jurisprudența CCR e constantă: un conflict constituțional nu poate exista între o putere a statului și o hotărâre judecătorească definitivă, chiar dacă acea putere este Executivul. Mai mult decât atât, Arsenie a semnalat o contradicție logică care-i pun premierul într-o poziție dificilă — un guvern demis, de fapt, nu are capacitate funcțională să acționeze dincolo de administrarea curentă, iar sesizarea CCR nu intră în această categorie.
Și mai e ceva. Magistrații vizați direct sunt cei de la Tribunalul București și Tribunalul Ilfov — ambele în circumscripția Curții de Apel București. Arsenie a spus clar că are nu doar dreptul, ci obligația să apere independența judecătorilor subordonați: „Nu ne lăsăm intimidați, așa cum nu ne-am lăsat nici până acum, în decursul acestui an dramatic pentru orice democrație.” Formularea asta nu e accidentală — trimite la o cascadă de crize politice și instituționale care au marcat 2025-2026 în România.
De fapt, ce înseamnă asta: suntem în fața unui precedent periculos. Punct. Când un premier — chiar interimar, chiar demis — atacă public deciziile instanțelor și încearcă să folosească CCR ca instrument de blocare a hotărârilor judecătorești, erodează un mecanism pe care orice cetățean, nu doar politicienii, îl va folosi cândva. (Și aici nu mai contează cine are dreptate în disputa internă din PNL.) Separarea puterilor nu este o formulă de manual — este singurul mecanism care împiedică orice putere să devină arbitrară. În realitate, precedentul contat acum mai mult decât congresul în sine.
Termenul de apel: cinci zile de la pronunțare. Adică până luni, 6 iulie 2026. Tabăra Bolojan are deschisă această cale legală, singura legitimă, cum a subliniat chiar Arsenie. Dacă apelul va fi depus și soluționat rapid, congresul liberal ar putea fi reactivat sau definitiv îngropat înainte ca un nou guvern să fie instalat — miza reală nu este congresul, ci cine controlează PNL în momentul în care România intră în negocierile pentru formarea următorului Cabinet.