„Gravitatea acuzațiilor impune măsuri preventive mult mai aspre”, susțin procurorii DIICOT. Cu aceste cuvinte, anchetatorii au anunțat o schimbare dramatică de strategie în cazul „azilelor groazei” din județul Bihor — și au decis să conteste controlul judiciar inițial dispus pentru Viorel Pașca și membrii grupării sale. Ceea ce părea o măsură de supraveghere rezonabilă pentru procurori s-a dovedit, după zile de investigații, complet insuficient.
Cazul s-a constituit în urmă cu câteva săptămâni, când autoritățile au descoperit că în mai multe imobile din județ erau găzduiți sute de pacienți cu afecțiuni psihice grave, transferați din spitale din toată țara. Acești oameni erau, în teorie, în îngrijire medicală. În realitate, au fost exploatați ani la rând — încasări ale veniturilor sociale, zero condiții de trai, zero asistenți medicali calificați. Prejudiciul estimat: peste 13 milioane de lei.
Pașca și asociația sa, „Dumbrava – Dumnezeu Poartă de Grijă”, funcționau fără autorizații legale pentru nici o activitate medicală sau socială. Medicii și inspectorii care au intrat în acele locuințe au găsit stări de insalubritate extremă, oameni neglijați medical, lipsa totală a unui protocol de îngrijire. Pentru procurori, aceasta nu e neglijență — e infracțiune organizată.
Controlul judiciar, măsura pe care procurorii acum o contestă, ar fi trebuit să țină suspecții sub supraveghere cenzuștie în speculații timpului investigației. Dar anchetatorii susțin că această formulă — libertate cenzuștie, nu izolare — crează un risc: martorii și victimele ar putea fi intimidați, dovezile pot dispărea, sistemul de protecție e vulnerabil. De aceea, DIICOT a depus o contestație în regim de urgență.
Apărarea Pașcei: statul a eșuat, nu asociația
Viorel Pașca și avocații săi au o altă poveste. Respinge vehement acuzațiile de trafic de persoane și grup infracțional organizat. Versiunea apărării: asociația a suplinit, de fapt, un gol lăsat de statul român. Pacienții primiți în centre erau oameni abandonați de familii și refuzați de instituțiile publice. Pașca nu i-a exploatat — i-a adăpostit și hrănit din resurse proprii și donații. Centrele nu aveau autorizații pentru că statul nu le-a oferit nici o șansă — sistemul e destrămat, nu asociația e vinovată.
Ce se va întâmpla în zilele următoare depinde de decizia magistraților de drepturi și libertăți. Vor ordona izolarea preventivă, confirmând că exploatarea vulnerabililor se sancționează riguros? Sau vor menține controlul judiciar, sugerând că responsabilitatea reală e a unui stat care-și abandona cetățenii pe mâinile unui privat dubios? Pentru miile de pacienți psihici în situații similare pe întreg teritoriul României, răspunsul contează.