Curțile azilului lui Viorel Pașca nu s-au golit nici după ce procurorii DIICOT au deschis o anchetă pentru trafic de persoane și constituirea unui grup infracțional organizat. Familia Pașca face față unui control judiciar strict, dar bătrânii continuă să sosească. Chiar în momentul în care Pașca explica jurnaliștilor starea locuințelor sale, în prag a apărut un om căruia îi trebuia urgent o adăpostire.
Bărbatul care a cerut cazare la azilul lui Pașca avea deja un răspuns clar pentru aceasta. I-a dat nepotului casa și a rămas fără acoperișul peste cap. Azilele de stat cereau o mie de euro lunar — o sumă pe care pensionistul nu o avea. Între timp, spitalul din Salonta îl îndrumasese către Pașca. Nu e o întâmplare izolată. Angajații din instituții medicale par să cunoască drumul către domeniul din Bihor, iar bătrânii, lipsiți de alternative, se-nclină să meargă.
Aici intervine partea importantă: Pașca nu a refuzat omul. L-a invitat să locuiască în casa care dorește. „Am fost în Salonta și acolo mi-o spus că la domnu’ Pașca”, a povestit bărbatul. Răspunsul lui Pașca a fost imediat și lucid: „Toată lumea o să creadă că am regizat-o.” Cuvintele arată o conștientizare acută a riscului — el știe cum arată situația. Un bătrân apărând din senin la ușa ta, tocmai când camerele sunt în jur, tocmai când ziarele scriu despre tine, e imposibil de explicat onest.
Și totuși, omul era acolo cu adevărat, și cu adevărat avea nevoie de un loc. Asta creează o dilemă care nu are răspuns ușor. Pașca se află simultan în rolul celui care răspunde unei nevoi umane și al celui acuzat de exploatarea acelei nevoi. Pentru cititorii cu vârsta 40+, care și-au văzut părinții bătrânind și au luptat pentru locurile în aziluri de stat pline și scumpe, situația nu e pur abstractă.
Planul lui Pașca de a trece azilul în legalitate
Între timp, Pașca a găsit o soluție pe care o vede ca fiind „mai legală de atât nu se poate”. Planul său e la fel de simplu ca și ingineresc: va aduce 15 persoane bolnave și bătrâne, va trece casa pe numele lor ca proprietari și va oferi locuință. Proprietarii, pe logica sa, sunt liberi să facă ce vor cu proprietatea lor, inclusiv să locuiască în ea. Explicația sună clar în gândirea unei persoane care încearcă să ocolească o problemă juridică. Numai că de fapt nu o ocolește — doar o reformulează.
Pentru că investigația DIICOT nu privea doar harțiile — privea controlul, exploatarea și mișcarea de persoane vulnerabile. Plănuirea sa nu răspunde acestor acuzații. Ea doar le bagă mai adânc sub prafuri administrative. Și pentru vârstnicii fără pensie suficientă și fără familie care să-i poată susține, azilul rămâne singura opțiune. Sistemul public nu-i poate înghiți. Azilurile private devin singura cale, iar când acele aziluri sunt sub lupa justiției, vârstnicii se află într-o poziție periculos de vulnerabilă.
Situația va continua sub ochiul procurorilor. Controlul judiciar impus lui Pașca înseamnă că orice mișcare — acceptarea unui nou pensionar, un transfer, o ieșire din casă — poate fi analizată sub lupa unei anchete care a găsit deja dovezi de exploatare. Pentru bătrânii care vin acum, speranța rămâne, dar siguranța s-a evaporat.